Vasile din Cezareea
Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (n. 330, Cezareea, Cappadocia
- d. 1 ianuarie 379, Cezareea Cappadocia) a fost un arhiepiscop din secolul al
IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei patru doctori răsăriteni
ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz(«Teologul») și Ioan Gură de Aur.
Sf. Vasile episcopul
Cezareii, este unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe și
unul dintre cei mai mari teologi creștini. S-a născut în Pont în jurul anului
329 și a murit în Cezarea în ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie
creștină binecunoscută: tatăl său Sf. Vasile cel Bătrân a fost un renumit
învățător în Pont, iar sora sa Macrina și fratele său Grigore din Nyssa au
devenit de asemenea sfinți.
Sf. Vasile a studiat
la Cezarea, la Constantinopol și Atena, remarcându-se încă de tânăr prin
profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică.
La Atena a legat o strânsă prietenie cu Grigore de Nazianz, care a fost
întotdeauna impresionat de inteligența și spiritul său profund. Sf. Vasile a
devenit apoi un strălucit profesor în NeoCezarea.
Sub influența sorei
sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius,
care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă
bisericească. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe
mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont,
el înființează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă
pun bazele vieții monahale sistematice și de aceea Sf. Vasile este considerat
părintele monahismului oriental. După moartea lui Dianius, Eusebius devine
episcop și care la rândul său încearcă să-l convingă pe Vasile să devină preot,
și în cele din urmă îi oferă o înaltă slujbă în cadrul episcopiei, care îi dă
ocazia să-și arate în plenitudine deosebitele sale calități spirituale și
intelectuale. În acest timp , Sf.Vasile exercită o mare influență atât în rândul
conducătorilor imperiului cât și al populației și clerului.
El începe o aprigă
polemică împotriva arianismului și a altor mișcări eretice. La 14 iunie 370,
Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important susținător al său
fiind Grigore Nazianzus. În această înaltă funcție, el era totodată Mitropolit
al Cappadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între
Balcani, Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. El a depus un enorm efort la
organizarea bisericii și a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând
un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a preoților.
O mare atenție a
acordat Sf. Vasile păturii sărace și a celor oprimați, inițiind nenumărate acte
de caritate. Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viața sa,
începând cu moartea fratelui său Grigore și ruptura cu Grigore Nazianzus. La
acestea se adaugă situația generală din Imperiul Roman și atacurile goților.
Sf. Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un imens număr
de creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a marii sale
popularități.
Scrierile sale au o
mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris
câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără
teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează
chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau
existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări
exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe
discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele,
Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie și 366 de epistole, multe cu
caracter dogmatic iar altele apologetice. Alte importante scrieri sunt Liturghia
Sf. Vasile cel Mare și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Sf. Vasile este unul
dintre "Cei Trei Cappadocieni" (alături de Grigore de Nisa și Grigore
de Nazianz) fiind totodată și cel mai important dintre ei. Sf. Vasile este
serbat pe data de 1 ianuarie și deasemenea pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan
Gură de Aur (Chrysostom) și Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinții Trei Ierarhi -
sărbătoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în
memoria acestor trei mari sfinți și teologi ortodocși).
.jpg)
