Frédéric Chopin (poloneză: Fryderyk Franciszek Chopin, uneori Szopen; franceză: Frédéric François Chopin; n. 1 martie 1810, Żelazowa
Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului. Este considerat
drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru
acest instrument. Chopin s-a născut în satul Żelazowa
Wola, ca fiu al unei poloneze și al unui expatriat francez. Deși considerat
un copil minune în țara natală, Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză își
consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor, adoptând totodată
numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 – 1847 are o relație tumultoasă
cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată
relaței de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui
portret al celor doi. Trece în neființă la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul
de tuberculoză pulmonară, întreaga viață fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară. Pianul se
regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un
rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului
pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai
pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență
prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea
tehnică. El inventează forme
muzicale precum balada, însă cele mai
signifiante inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționaliste poloneze.
Chopin
s-a născut la Żelazowa Wolac, în apropiere de Sochaczew, parte componentă a regiunii Mazovia, aflată la vremea respectivă sub autoritatea Ducatului
Varșoviei.
Tatăl său, Mikołaj (Nicolas) Chopin, cetățean francez cu origini poloneze părăsește Ducatul Lorenei în 1787. În Polonia, Nicolas se căsătorește cu Tekla
Justyna Krzyżanowska, o aristocrată a cărei familie întâmpina probleme de ordin
financiar. Conform compozitorului familiei, Chopin s-a născut pe 1 martie 1810. Nu există niciun certificat de naștere atestând acest
lucru. Certificatul de botez prezintă 22 februarie drept ziua sa de
naștere, însă acest fapt este considerat o eroare din partea preotului.
În octombrie 1810, când Frédéric era
în vârstă de șapte luni, familia se mută în capitala Varșovia, acolo unde tatăl ocupă un post de
profesor de limbă franceză în
cadrul unui liceu găzduit de Palatul
Saxon. Familia trăiește în domeniul palatului. Tănărul Chopin
primește prima lecție de pian din partea Ludwikăi, sora sa mai mare. De
asemenea, mama asistă la educația sa. Datorită talentului său muzical ușor de
remarcat, reputația lui Chopin îi aduce aprecierea de „al doilea Mozart”.
La vârsta de șapte ani era deja autorul a două poloneze (Sol minor și Si
bemol major), prima dintre acestea fiind publicată în atelierul
părintelui Cybulski, directorul unei Școli de Organiști și unul dintre puținii
editori de muzică din Polonia. Articole despre copilul minune apar în presa din
Varșovia, iar „micul Chopin” devine o atracție în cadrul recepțiilor ținute de
aristocrația capitalei. Tot în jurul acestei perioade începe să susțină
concerte publice de caritate. Se spune că odată întrebat ce consideră că
apreciază publicul cel mai tare în privința sa Chopin, în vârstă de șapte ani,
ar fi răspuns: „Gulerul cămășii mele”. Prima apariție drept pianist are loc la
vârsta de opt ani.
Sub îndrumarea lui Wojciech
Żywny, Chopin ia lecții profesioniste de pian în perioada 1816–1822.
Chopin avea să vorbească cu admirație despre profesorul său, deși calitățile
tânărului aveau să le depășească cu rapiditate pe cele ale profesorului său.
Mai departe, dezvoltarea talentului este supervizată de către Wilhelm
Würfel, renumit pianist și profesor al Conservatorului din Varșovia.
Acesta îi predă lecții valoroase de orgă, posibil chiar pian, însă la un
interval neregulat de timp. Între 1823 și 1826 Chopin frecventează cursurile
Liceului din Varșovia, acolo unde își desfășura activitatea tatăl său. Odată cu
toamna anului 1826, Chopin începe studiul teoriei muzicale, basului
continuu și compoziției alături
de compozitorul Józef
Elsner în cadrul Conservatorului. Este posibil ca Chopin să fi
avut contact cu Elsner încă din 1822; cert este că Elsner l-a îndrumat în mod
particular încă de înainte de anul 1823. Chopin își completează un curs normal de
trei ani la Conservator în 1829. În același an,
Chopin participă la un recital al lui Niccolò Paganini,
întâlnindu-l totodată și pe pianistul și compozitorul german Johann
Nepomuk Hummel. Tot în 1829 Chopin își întâlnește prima dragoste, o
studentă cântăreață pe nume Konstancja Gładkowska. Acest fapt îl inspiră pe
Chopin în adăugarea vocii umane în opera sa. În august, la trei săptămâni după
absolvirea Conservatorului din Varșovia, Chopin își face debutul briliant
la Viena. Susține aici două recitaluri de pian
și primește multe critici favorabile, existând însă și voci care criticau tonul
jos produs de pian. În decembrie, susține premiera Concertului pentru pian în Fa minor la
Clubul Negustorilor din Varșovia. Prima reprezentare a celuilalt concert pentru
pian, în Mi minor, are loc la Teatrul Național
pe 17 martie 1830.
Pe 2 noiembrie 1830,
Chopin părăsește Varșovia pentru concerte în Europa de Vest, neavând să se mai întoarcă
pe meleagurile țării natale. La finele lunii izbucnește Răscoala
din Noiembrie și partenerul său de drum, Titus Woyciechowski,
se reîntoarce acasă pentru a participa la manifestații. Chopin rămâne la Viena,
nerăbdător să afle vești din partea apropiaților săi; vizitează apoi orașeleMünchen și Stuttgart (unde află de instaurarea
ocupației armatei rusești în
Polonia), ajungând până în octombrie 1831 la Paris. Compusese deja o bună parte
de lucrări importante, inclusiv două dintre concertele pentru pian și unele
dintre etude Op.
10.
La
Paris, Chopin este întâmpinat de către exilați polonezi eminenți, precum și de
artiști de marcă precum Heinrich Heine, Alfred de Vigny și Eugène
Delacroix. Face
cunoștință cu unii dintre cei mai reputați pianiști ai vremii, dintre care Friedrich Kalkbrenner, Ferdinand Hiller și Franz Liszt, formând totodată prietenii cu compozitori precum Hector Berlioz, Felix Mendelssohn, Charles-Valentin
Alkanși Vincenzo Bellini (alături de care
este înmormântat în Cimitirul
Père Lachaise).
Muzica lui Chopin era deja apreciată de mulți dintre compozitorii contemporani;
printre ei se afla și Robert Schumanncare, în critica sa asupra Variațiilor ale „La ci darem la mano” (din
opera Don Giovanni a lui Mozart), Op. 2, notează: „Jos pălăria, domnilor! Un
geniu.” În perioada petrecută la Paris, Chopin participă la un număr de
concerte. Programele oferă o idee despre bogăția vieții artistice pariziene în
timpul acestor vremuri; astfel de concerte au fost cel din 23 martie 1833, în care Chopin, Liszt și Hiller interpretează
partituri solo ale concertului lui Johann
Sebastian Bach pentru trei clavecine și concertul de pe 3 martie 1838, în care Chopin, Alkan, Pierre Joseph Zimmerman
(profesorul lui Alkan) și Adolphe Gutman (elevul lui Chopin) interpretează
aranjamentul de opt mâini al lui Alkan asupra simfoniei a VII-a de Beethoven. Este implicat în compunereaHexaméron (1837), a șasea
variație din tema lui Bellini aparținându-i, aceasta fiind și ultima. Chopin
întreprinde vizite și turnee variate în această perioadă. În 1834, alături de
Hiller, vizitează un festival muzical rienez, organizat la Aachen de către Ferdinand Ries. Cei doi îl întâlnesc pe Mendelssohn și alături de acesta
vizitează orașele Düsseldorf, Koblenz și Köln, bucurându-se de compania fiecăruia și
interpretând muzică împreună. În 1835 Chopin aranjează o întâlnire cu familia
sa la Karlsbad. Aici face cunoștință cu Contele Franz von
Thun-Hohenstein, a cărei fiică fusese eleva lui Chopin la Paris. Contele îl
invită pe compozitor și familia să își petreacă șederea la castelul familiei
sale de pe Elba, la Děčín. După aceea, Chopin își conduce părinții înapoi
la Varșovia; nu-i va mai vedea niciodată. Se întoarce la Paris pe rutaDresden, unde petrece câteva săptămâni, iar mai apoi Leipzig, unde îi întâlnește pe Mendelssohn, Schumann și Clara Wieck. Întâmpină un atac bronșic în timpul voiajului de întoarcere
atât de grav, încât unele ziare poloneze îl anunță decedat. În 1836 Chopin se logodește
cu o poloneză în vârstă de șaptesprezece ani, Maria Wodzińska, a cărei mamă a
insistat ca logodnica să fie păstrată secretă. Anul următor, familia fetei
întrerupe această relație.
Pictura de Maria Wodzinska
În
1836, în cadrul unei petreceri organizate de către Contesa Marie d'Agoult, amanta compozitorului confrate Franz Liszt, Chopin o întâlnește pe Amandine-Aurore-Lucile
Dupin, Baronesa Dudevant, cunoscută mai bine după pseudonimul acesteia, George Sand. Era o scriitoare romantică franceză, cunoscută
pentru numeroasele sale aventuri amoroase cu Prosper
Mérimée, Alfred de Musset (1833–1834),
secretarul ei, Alexandre Manceau (1849–1865) și alții. Inițial Chopin nu o consideră
atrăgătoare. „Are ceva care îmi provoacă repulsie”, mărturisește familiei. De
cealaltă parte, într-o scrisoare adresată Contelui Wojciech Grzymała, prieten
apropiat, datată iunie 1837, Sand dezbate dacă să intervină în relația dintre
Chopin și logodnica sa, Maria Wodzińska, sau să-și abandoneze relația actuală
pentru a putea începe una cu Chopin. Scriitoarea avea sentimente puternice
pentru Chopin, pe care l-a curtat până când s-a înfiripat o legătură între cei
doi. Un episod notabil din timpul relației se desfășoară în cursul iernii
turbulente și mizere petrecute la Mallorca (1838–1839), acolo
unde cuplul întâmpină probleme de acomodare, ajungând să fie găzduiți în cele
din urmă la mănăstirea din Valldemossa. Mai apoi, Chopin are probleme și cu recepția
pianului Pleyel ce-i fusese trimis.
Acesta ajunge cu întârziere de la Paris, însă rămâne blocat la vama spaniolă, care îi
solicită un tarif ridicat pentru import. Beneficiază în cele din urmă de pian
pentru o perioadă de timp de aproape trei săptămâni; în restul timpului se
folosește de un pian hodorogit, împrumutat pentru a finaliza Preludiile sale (Op. 28). Vremea neprielnică are un impact serios asupra
stării de sănătate și asupra bolii pulmonare cronice a compozitorului. Atât de
serios încât – pentru a își salva viața – se întoarce alături de George Sand și
cei doi copii ai ei către țărm, la Barcelona, iar mai apoi la Marsilia, unde petrec câteva luni pentru recuperare. Deși
starea sa de sănătate se ameliorează, recuperarea nu va fi niciodată completă.
În stilul caracteristic, se plânge în privința incompetenței doctorilor din
Mallorca: „Primul mi-a spus că sunt pe moarte. Al doilea mi-a spus că am avut
ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”. Chopin petrece
verile din perioada 1839 – 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniștită și productivă pentru
compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „Eroica”, una dintre capodoperele sale. La întoarcerea la Paris
(1839), îl întâlnește pe pianistul și compozitorulIgnaz Moscheles. În 1845 se naște o problemă serioasă în relația dintre
Chopin și Sand, odată cu deteriorarea suplimentară a sănătății lui. Lucrurile
se înrăutățesc în 1846 din pricina problemelor familiale; acesta este anul în
care Sand publică Lucrezia Floriani, operă
nefavorabilă lui Chopin. Povestea tratează relația dintre o actriță bogată și
un prinț cu o stare de sănătate slăbită. Se poate interpreta că inspirația
pentru cele două personaje a pornit chiar de la cei doi. Problemele familiale
pun în final capăt relației, care a durat timp de zece ani (1837–1847).
Poloneza
Toată opera lui
Chopin include partituri pentru pian. Predominant, pianul este folosit ca instrument
singular, însă există și lucrări muzicale unde apar și alte instrumente,
precum vioară, violoncel,
voce sau orchestră. Peste 230 de lucrări ale compozitorului au supraviețuit
timpului. Manuscrise și lucrări din primii ani ai copilăriei au fost pierdute.
Înainte de Al Doilea
Război Mondial a fost ridicată o statuie închinată lui Chopin
în Parcul
Łazienki din Varșovia. La baza sa sunt organizate
recitaluri de pian din opera lui Chopin în fiecare duminică a verii. Copacul stilizat
aflat deasupra compozitorului reprezintă mâna și degetele unui pianist.
În memoria geniului lui Frédéric
Chopin, capitala Varșovia găzduiește
la fiecare cinci ani Concursul Internațional de Pian Frederick Chopin.
Titlul Grand prix du disque de
F.Chopin este acordat periodic interpretărilor remarcabile ale operei
lui Chopin.
.jpg)
