Magda Isanos (n. 17
aprilie 1916, Iași - d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o poetă, prozatoare
și publicistă română.
S-a născut la Iași,
ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A
urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în
apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A
studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a
profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu
versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din
Chișinău.
A fost soția lui
Eusebiu Camilar.
Biografie
1915 - Din actul de
căsătorie datat 14 iulie 1915 al Oficiului de stare civilă de pe lângă
Municipiul Iași, rezultă că domnul Mihail Isanos de profesie medic, domiciliat
în Iași, str. I. C. Brătianu, fiu al d-lui Iosef Isanos, de profesie mecanic și
ai d-nei Peița, născută Papadopol, de profesie casnică, se căsătorește cu
Elisabeta Bălan, în vârstă de 26 de ani, de profesie doctorandă, domiciliată in
Iași, str. Sărăriei.
Și-au început cariera
ca medici psihiatri Ia Spitalul Socola, lucrând cu profesorul C. I. Parhon.
1916 - 17 aprilie se naște fiica lor Magda (conform cu Actul de naștere nr. 767
din anul 1916, luna aprilie, ziua 20. Registrul de stare civilă pentru născuți,
1—2/1918, oraș Iași).
1917 - La vârsta de
un an si șase luni s-a îmbolnăvit de poliomielită, a fost salvată numai
datorită grijei deosebite a mamei sale, despre care poeta spunea mai târziu :
Mama m-a născut a doua oară. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas
numai cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers.
1920 - Soții Isanos
ocupă posturile de medici la spitalul din Coștiugeni, părăsind astfel Iașul și
spitalul Socola.
De mic copil, fiica
lor avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca
părinților și din biblioteca școlii. A urmat liceul la Chișinău, pasionând-o
chiar de la început limba română și istoria, iar, mai târziu, filosofia. Acum
se afirmă și pasiunea sa pentru literatură.
Magda Isanos eleva-1928
1932 - Elevă a
Liceului Eparhial din Chișinău (în clasa a VI-a) publică în revista liceului de
băieți, Licurici, an. 1, nr. 2 clin 28 mai 1982 poeziile Aș vrea un basm și
Primăvara.
1933 - În revista
Licurici, an. II, nr. 2 din 1 aprilie apare poezia Gelozie. în același an ia
ființă pe lângă Liceul Eparhial de fete din Chișinău Societatea culturală
„Iulia Hașdeu", la înființarea căreia aportul Magdei Isanos a fost
determinant. Poeta participă, împreună cu alte colege, la concursul organizat
anual de Societatea „Tinerimea română", la București. Obține premiul II la
tema privind drepturile femeilor. La ceremonia de înmânare a premiilor,
președintele Societății, profesorul Nae Dumitrescu, declară : De dumneata sunt
convins că am să mai aud ! Ai mari posibilități.
1934 - Publică în
Viața Basarabiei, anul III, nr. 3, martie, poezia Ploaie; în Crai nou, an. I,
nr. 3 din 31 martie poezia Toporași. Contribuie la apariția revisteiGhiocei,
organul Societății culturale a școlii, având ca redactor pe eleva Magda Isanos,
clasa a Vll-a. în același an publică în aceeași revistă (Ghiocei, an. I, nr. 2,
aprilie) schița Creionări, recenzii asupra revistei Crai nou, iar în nr. 2 (mai
1934) poezia Macii și schița Inseparabilele. Ține o conferință cu temaFemeia în
literatura noastră. În luna mai elevele din clasa a Vll-a, care lucrau la
revistă, predau ștafeta seriei următoare.
În toamna aceluiași
an își începe la Iași studiile universitare. Inițial, se înscrie la Facultatea
de Litere și Filosofie, urmând paralel cursurile Facultății de Drept. în cele
din urmă, renunță la Litere, hotărându-se să urmeze Dreptul.
1935 - Locuia la
familia avocatului M. Călinescu, lângă grădina Copou, într-un cartier liniștit
și foarte aproape de Universitate.
La 18 septembrie se
căsătorește la Chișinău cu Lev Panteleev, (Acesta își făcuse studiile la Iași,
urmând limbile clasice. Avea calități intelectuale remarcabile, scria poezii și
era și el un cititor pasionat). Poeta publică în Viața Basarabiei, an IV, nr.
11—12 nov.-dec. poezia Rochia.
1936 - La 31 ianuarie
căsătoria ei s-a desfăcut prin consens.
Continuă să publice
în Viața Basarabiei, devine colaboratoare a revistei Însemnări ieșene, (unde
publică cu regularitate până la sfârșitul anului când revista va fi suprimată).
Paralel publică în Cuget moldovenesc, Pagini basarabene, poezii ca Dorința,
Grădinărie, Atavism, Toamnă, Caisul, Cuvântul Evei, Jucărie, și altele.
Locuiește împreună cu
sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi
strada Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet,
în apropierea casei care a fost ultima locuință a lui George Topîrceanu. În
această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice,
integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 Magda Isanos
participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului
spaniol.
1937 - Publică în
Însemnări ieșene, aproape număr de număr, poezii ca Învrăjbiri, La marginea
cimitirului, Blestem, Lacul, Calul de la birja de noapte, Ultimul sărut, După
scriptură, Logodnă de primăvară, Risipire, Greșeala de tipar, Vis vegetal,
Capricii, Murim, Romanță, iar în Lumea (23 decembrie) poezia Cîntarea
păstoriței.
În același an, ziarul
Lumea (din 13 decembrie) va fi prima publicație în care se remarcă talentul
poetei: descoperire prețioasă a Însemnărilor ieșene. La 26 decembrie, același
ziar anunța un nou talent în plină ascensiune, acel al d-rei M. I. (Magda
Isanos), poetă a preocupărilor transcedentale, minunat redate in versuri,
versuri de o temeritate care depășește feminismul.
1938 - Magda Isanos
are o activitate intensă. Colaborând la mai multe reviste, publică poezii ca
Rugăciune în pădurea de brad, Bunicul, Regret, în Însemnări Ieșene. Apoi, Întoarcerea
gospodarului, Fragment, Zori, Moartea bunicului, Leagănul, Interior, Insulă,
Poem, Pomii cei tineri, în ''ziarul Iașul'' și, în același ziar, recenzii
despre ''Enigma Otiliei'' de George Călinescu șiTâmple în flăcări, poeme de
Victor Măgură.
La 31 martie se
căsătorește cu Eusebiu Camilar (martori: George Lesnea și avocatul M.
Călinescu, la care locuise Magda în primii ani de studenție). În vara anului
1938, Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și
locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată
din inițiativa lui G. Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența
înDrept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că a fost cea mai veselă și
fericită perioadă din viața Magdei.
1939 - Se înscrie în
Baroul de Iași ca avocat stagiar, la 13 ianuarie. Colaborează la Jurnalul
literar, an. I, nr. 1 din 1 ianuarie, cu recenzia la Moldovenii de Georgeta
Mircea Cancicov, în nr. 2 din 8 ianuarie, cu recenzia la Vulpea de Mary Webb și
poezia Dimineața, reprodusă în Viața Basarabiei, an VIII,nr. 2—3
(februarie-martie). în Jurnalul literar, nr. 17 din 12 februarie, publică
recenzia la Cartea cu amintiri de Marcu Beza. Ulterior, în aceeași revistă,
semnează versuri intitulate Poem (Florile și fiecare sens luminos al lumii),
Rugăciune, Ziua mea netrăită, Noapte, În cimitir și Amurg.
În același an are un
succes răsunător în avocatură.
1940 - Magda Isanos
publică în Însemnări ieșene (an V, nr. 4 din 1 aprilie) poezia Flori adevărate.
În Iașul poeziile Săracii și Flori (aceasta din urmă, reprodusă în Revista
Fundațiilor din 1 iulie același an) și în 15 iulie Elegie (datată 2 iulie 1940)
inspirată din actualitatea istorică.
În septembrie se
aprobă apariția la Iași a ziarului Avântul, unde, alături de George Ivașcu,
Alexandru Pini, Eusebiu Camilar, Magda Isanos face parte din personalul
redacțional. Suspectată de cenzură, gazeta nu mai apare.
În octombrie, soții
Camilar se mută pe strada Săulescu, unde au locuit până în primăvara anului
1944, când vor pleca în refugiu.
1941 - Prefectura
județului Iași aprobă, începând cu luna aprilie, apariția ziarului de
informații Voința, redactor responsabil Eusebiu Camilar, care — convocat sub
arme — lasă toată munca redacției în grija poetei. Ziarul a fost opera Magdei,
scrie amica sa, Veronica Zosin (căsătorită Gorgos). Primul, număr apare la 2
aprilie 1941. Din lipsă de fonduri, ziarul își încetează însă apariția în a
doua jumătate a lunii mai.
Se naște Elisabeta,
fiica poetei.
În același an, boala
Magdei se agravează. În luna decembrie 30, Baroul Iași înregistrează cererea sa
din 28 XI 1941, prin care Magda Isanos Camilar, avocat stagiar, domiciliată în
București, strada Popa Nan nr. 49, înaintează un certificat medical, dând
delegație pentru amânarea proceselor sale d-rei Veronica Zosin, deoarece din
motive independente de voința mea sunt ținută să nu activez. În primele
certificate medicale aflate la dosarul Baroului se invocă o indurație la baza
unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism, apare în
ultimul certificat.
1942 - Vizitează
familia poetului Mihai Codreanu, care - așa cum declară mai târziu E. Camilar a
călăuzit cu grijă de părinte primii pași în arta poetică a Magdei Isanos.
Publică în Vremea și
Cetatea Moldovei poeziile: Pădurea și Ion.
1943 - Publică în
Cetatea Moldovei, Vremea, Revista Fundaților, Cuget moldovenesc poezii ca
Spital, Auz, Poemul femeii care iubea primăvara, Când cel iubit..., Păsările,
Solii cerului, Zeii,Fata bătrână, Bărbatul, Mai sunt câteva veri, și altele.
În același an, apare
la Iași, în editura Bravo, primul volum: Poezii al Magdei, sub îngrijirea lui
Eusebiu Camilar. La 2 martie, Baroul Iași înregistrează cererea prin care Magda
Isanos Camilar, avocat stagiar, domiciliată în Iași, strada Săulescu 19, înaintează
alăturatul certificat medical, din care se vede că sufăr de o boală de inimă ce
m-a împiedicat un timp nedeterminat să depun vreo activitate profesională.
1944 - Vremea,
Revista Fundațiilor, Victoria, Orizont și Tribuna poporului publică sub semnătura
Magdei Isanos poezii ca Bunavestire, Oglinzi, Oamenii, Toamnă, Duhurile
pământului, Am văzut și eu oameni plecând, Aștept anul unu, Doamne, n-am ajuns
pînă la tine, Munții lumii pe inima mea, Ospăț, Aceste mini ș.a.
La sfârșitul lui
martie, soții Camilar pleacă în refugiu. In noaptea de 5 spre 6 iunie un
bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar
din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite,
păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
În 17 noiembrie poeta
se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan - Nr.
49.
1945 - Apare volumul
postum Cântarea munților, drama în patru acte, Focurile de Magda Isanos și
Eusebiu Camilar, în colecția Operele premiate ale scriito¬rilor tineri români,
Fundația pentru literatură și artă' precum și Minunata istorie a lui Nastratin
Hogea de Leonid Soloviev, traducere din limba rusă de Magda Isanos și Eusebiu
Camilar,
1946 - Apare volumul
Țara luminii.
Opera
Poezie
1943: Poezii - Iași
1945: Cântarea
munților - București
1946: Țara luminii -
București
1955: Versuri -
București
1964: Versuri -
București
1989: Confesiuni
lirice - Chișinău
1996: Poezii/Poésies-
ediție bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos - București
Teatru
1945: Focurile- dramă
- în colaborare cu Eusebiu Camilar - Bucureștihh
Proză
1934 Creionări
1934 Inseparabilele
Despre iubirile mari
Îngerii
Magistrata
Studenta
Orașul cu minuni
(Domnișoara Vanda)
Omul cu cizme roșii
Dimineata
Vreau sã descopãr
lumea, niciodatã
n-am crezut, cum spun
poetii, cã-i frumoasã.
Însã astãzi, cu
luminã pieptãnatã,
dimineata mi-a intrat
în casã.
Fumegam de somn, când
am simtit
pasii cuiva lângã
perete -
ea dansa cu trupul
arcuit
sub priviri mirate de
portrete.
Cu picioarele goale
ea pãsea,
în oglindã rãsuna
cristalul,
dimineata strãmutase
balul
fetelor-lumini în
casa mea.
Si privind, eu mã
gândeam: e bine
sã fii tânãr când
afarã-i soare.
Zi frumoasã, îti voi
pune legãtoare
dupã gât si-o sã te
iau cu mine.
Din volumul "Poezii/Poésies", 1996
La marginea cimitirului
Este la marginea
cimitirului,
lângã bunic, un loc
prea potrivit
sã-mi uit de toate si
sã-i tin si lui
când noaptea-i lungã,
iarna, de urât.
Mi-ar fi-n pãmântul
cald asa de bine
si trupu-n iarbã bunã
mi-as preface,
sã-l pascã vite
pripãsite si sãrace,
ce-or cere
si-o-ndurare pentru mine,
la marea judecatã.
Voi uita
ce-am fost,
si-mprãstiatã-n forme noi
voi pierde pânã
si-amintirea ta...
Legându-mi ochii
prãbusiti si goi
cu vesnicia, mã voi
odihni.
Si puf de pãpãdii m-a
tãmâia
nici nu m-oi bucura,
nici m-oi mâhni
cã-i neagrã tãrna de
deasupra mea.
Dar ploile cu-ncetul
m-or pãtrunde -
pãcatele sã-mi spele
de pe oase -
si-asemeni rãdãcinii
ce s-ascunde,
eu presimti-voi
zilele frumoase
si-oi scoate-n chip
de floare, din pãmânt,
obrazul tineretii
de-altãdatã,
sã-l ardã soare si
sã-l batã vânt,
voioasã sã si-l
prindã-n pãr o fatã!
Din volumul "Poezii/Poésies", 1996
Zane de roua
Zâne de rouã,
mã rog vouã,
sã mã primiti
în pajistea unde
dormiti.
Drept lumânare,
as vrea o floare.
Drept rugãciuni si
tropare,
vântul sã batã, iarba
s-aplece mai tare.
Voi, zâne bune,
zvârliti-mi un brâu,
sã se facã râu
si sã sune.
Apoi, sub torentul
spumos,
îngropati-mã jos,
s-aud prin piatrã,
ca si cum as sta
lângã vatrã,
povestile-acestui
tinut luminos...
Asa mã rog vouã,
zâne de rouã,
sã mã dezmierde
si-n moarte
zarea pãmântului
verde.
Din volumul "Tara luminii", 1946
Doamne, n-am ispravit
Doamne, n-am isprãvit
cântecul pe care mi
l-ai soptit.
Nu-mi trimite îngeri
de gheatã si parã
în orice sarã.
Nu pot pleca. Arborii
îmi soptesc;
florile calea-mi atin
si mã opresc.
Despre toate-am
început o cântare
de laudã si naivã
mirare.
Oamenilor voiam sã le
las
sufletul meu, drept
pâine la popas,
drept pãsune, livadã
si cer.
Tuturor acelora care
nu mã cer
si nu mã cunosc, am
vrut sã le fiu
o candelã pentru mai
târziu.
Cãutam în iarbã si-n
mohor
tainele ascunse
tuturor.
Mã uitam în fântânã
si-n iaz,
si-ascultam -
îndelung - sub brazi...
Atunci au venit
îngerii si m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca,
n-am terminat!
Deschide colivia, fã
sã zboare
cântecele mele
nerãbdãtoare.
Din volumul "Tara luminii", 1946
.jpg)
