„în temeiul versurilor sale profund
sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a
izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte
englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“.
Pictura de Walther Illner
Fiu
al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Tagore
a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși
sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene.
Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia,
unde a studiat dreptul. În 1906, după
divizarea Bengalului,
aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât
și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura
indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează
Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde
însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și
celor străini. În 1951 a
fost recunoscută ca Universitate internațională de stat.
A
început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost
scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba
engleză. A fost cel mai important
scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane,
drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este
culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere
mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul
poștal“(1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate
și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu
anul 1929 a
început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu
caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui
Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care
a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913).
Tagore
a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba
engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Opere apărute în
limba engleză:
Poeme
în proză
Teatru
Povestiri
Romane
Eseuri
Sadhana (1914)
Cititorule, cine esti tu ...
cititorule, cine esti tu oare
care-mi citesti poemele acestea
si dupa o suta de ani?
nu-ti pot trimite nici o singura floare
din belsugul acestei primaveri
nici un singur licar de aur
din norii de-acolo, impurpurati de lumini ...
deschide-ti larg usile si priveste afara !
din propria ta gradina in floare
culege-ti doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o suta de ani mai’nainte.
si-n bucuria inimii tale sa simti
bucuria vie care-ntr-o primavara
cu zori diafani
a cantat si vocea ei vesela
si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.
Copilul ce-i impodobit
copilul ce-i impodobit
in scumpe haine princiare
si poarta lanturi de giuvaericale
pe dupa gat
isi pierde placerea jocului ;
vesmintele-l stanjenesc la fiecare pas.
de teama ca se zgarie
sau isi pastreaza mainile in colb
deoparte sta de lume
de spaima nici nu se clinteste.
- Mama oare-i prieste
aceasta inchisoare de scumpeturi
daca-l indeparteaza de tarana sanatoasa
daca e jefuit de dreptul de-a patrunde
in marele bazar al vietii-obisnuite, omenesti ?
O, nebunule, care incerci
o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.
Fii gata, inima mea
fii gata, inima mea
si-avanta-te-nainte
lasa-i sa intarzie pe cei ce vor
numele tau a fost strigat
in cerul diminetii.
bobocului de noapte-i este dor de roua
dar floarea inflorita striga
dupa libertatea luminii.
sparge-ti invelisul, inima mea
si-avanta-te-nainte !
Nu-ti este tie harazit
nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ao scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari.
ii smulgi petalele, si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile la vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o mireasa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu.
Cand ea trecu pe langa mine...
cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi
m-atinse cu poala rochiei, usoara
din nestiuta insula a unei inimi
razbi un suflu cald de primavara
o falfaire si-atingere de-aripa
ma netezi si disparu-ntr-o clipa
ca o petala frageda de floare
ce-o rupe si-o involbura o boare.
cazu pe inima-mi ca un suspin
al soldului in fosnet lin
si ca o soapta moale
a inimii sale.
.jpg)
