Predica de Sfantul Ilie

Predică la Vecernia Sfântului Prooroc Ilie – Arhim Nichifor Horia

Iată, în slujba din seara aceasta, în timpul lecturilor din Sf. Scriptură, aţi auzit despre viaţa minunată a Sf. Proroc Ilie şi despre felul spectaculos, putem spune acum, cum a lucrat Dumnezeu adeverirea credinţei lui. Pentru că aţi auzit citindu-se despre felul în care, în faţa mulţimilor, a arătat adevărata credinţă, cerând minune de la Dumnezeu ca semn pentru importanţa acestei drepte credinţe în viaţa omului. Pentru că fără dreaptă credinţă – acesta este mesajul Proorocului Ilie şi în vremurile noastre – „şchiopătăm de amândouă picioarele”, orbecăim în viaţă şi sufletul omului este asemenea pământului uscat, secetos, precum era pământul pe care nu mai plouase de trei ani de zile apă!

Seceta pe care Domnul o îngăduie pe pământ la rugăciunea Proorocului Ilie VĂDEŞTE CĂ MAI GREA DECÂT ACEASTĂ SECETĂ ESTE SECETA SUFLETEASCĂ, A OMULUI CARE NU CUNOAŞTE DREPT PE DUMNEZEU.

Este seceta care nu înţelege în viaţă decât siguranţa de zi cu zi, conflictele de zi cu zi, dar nu poate să înţeleagă că viaţa înseamnă ca, asemenea Proorocului Ilie, noi să avem un dialog cu Dumnezeu, să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în istorie. Fără asta suntem pământ secetos şi lipsit de roadă. După cum pământul în timpul lui Ilie n-a putut să aducă roadă, ci moarte – mureau oamenii, mureau dobitoacele – tot astfel sufletele noastre, dacă nu se adapă din apa dreptei credințe, din apa Duhului Sfânt, nu numai că nu aduc viaţă şi dragoste în jurul lor, ci, neavând ele însele izvor de viaţă, se prăpădesc şi în jur emană moarte şi blestem. Şi vedem în jur familii chinuite, oamenii chinuiţi, care-şi duc întunericul minţii în patimi grele: beţie, droguri, curvie, ucidere de prunci și alte asemenea pe care le vedem în jurul noastre și ne mirăm de abuzurile care sunt, de nedreptăţile pe care le trăim, de faptul că apasă asupra noastră legi nedrepte.

Sfântul Proroc Ilie ne învaţă că şi noi, și în acest timp în care ne-a îngăduit să trăim, putem să avem un dialog cu Dumnezeu asemenea lui. După ce a certat poporul: Şchiopătaţi de amândouă picioarele! Haideţi să vă arăt care este Dumnezeul Cel adevărat: Dumnezeul meu – propovăduit de Ilie – sau dumnezeul proorocilor mincinoşi. Şi ne învaţă Proorocul Ilie astăzi că nu-i de ajuns să credem într-un Dumnezeu sau în ideea de Dumnezeu sau credem şi noi într-un fel al nostru sau credem că-i bună orice fel de credinţă, și în Buddha, şi In Mahomed, şi în Confucius, şi în altfel de credinţe rătăcite de la adevăr. Nu-i de ajuns să credem că există o forţă, că există o stăpânire deasupra a ceea ce înţelege omul, ci trebuie să avem credinţa dreaptă pe care Însuşi Dumnezeu ne-a descoperit-o.

A luat Dumnezeu în istorie trup şi a vorbit cu omul ca să înţelegem puterea dreptei credinţe vestindu-ne cele ale Împărăţiei Cerurilor şi dându-ne credinţa cea dreaptă. Sf. Proroc Ilie ne vesteşte astăzi: Nu puteţi zidi nimic drept dacă nu aveţi această dreaptă credinţă, nu o înţelegeţi şi nu o păstraţi, pentru că tot ceea ce zidiţi nu este pecetluit de lumina şi viaţa ce vin de la Dumnezeu. Şi vedem că Ilie a luat piatră şi a zidit jertfelnicul lui Dumnezeu, piatra care trebuie să fie piatra dreptei credinţe a noastre. Şi acolo a pus jertfe peste piatră şi, ca să fie şi mai evidentă minunea, a stropit jertfa cu apă îmbelşugat încât şiroia apa deasupra jertfei, deasupra canalului făcut. Şi au făcut şi proorocii mincinoşi închinare de jertfa dumnezeului lor și a spus lor Ilie: Rugaţi-vă dumnezeului vostru, poate vă va răspunde cu foc şi va vădi, măcar în parte, adevărul credinţei voastre. Şi n-a fost nici strigare, nici răspuns, vădind că acolo unde nu este dreaptă credinţă şi dreaptă înţelegere nu este viaţă şi răspuns de la Dumnezeu.
De ce nu se mai întâmplă minuni vădite în sufletele noastre, în lumea noastră? Încă se mai întâmplă, dar sunt ascunse, pentru că nu le putem înţelege, pentru că noi nu hrănim în noi înşine această putere a dreptei credinţe și nu rodim decât sărăcăcios.
Iată că, venindu-i rândul, Ilie face rugăciune scurtă, dar înflăcărată, ştiind că singurul Dumnezeu adevărat poate să învie cu foc şi cu lumină sufletul amorţit de întuneric şi de patimi. Şi, rugându-se, aţi auzit cum foc din cer a mistuit jertfa.

Dar ce urmează e cutremurător şi de mirare, în zilele noastre, mai ales. Ce a zis Proorocul Ilie? Când poporul s-a minunat, ca solzii ce au căzut de pe ochii lui Pavel mai târziu, tot astfel poporul s-a deşteptat şi a înţeles că într-adevăr şchiopăta de amândouă picioarele şi, văzând poporul deşteptat de forţă dumnezeiască, ce spune Ilie? Prindeţi toţi proorocii mincinoşi și ucideţi-i. Şi ne îngrozim astăzi. Asta nu-i cruzime? În ce fel într-adevăr, putem să primim lucrul acesta?

Iar mai târziu în istorie vedem că tot într-o împrejurare a adeveririi dreptei credinţe Sf. Nicolae îl pălmuiește pe Arie. Şi iarăși ne minunăm: este cruzime aceasta? Iată dar că Dumnezeu Însuși, îngăduind şi insuflând aceasta lui Ilie, ce-L slujea, ne vădește cât de importantă este dreapta credință în popor.

AȘA CUM OMUL VEDE CĂ ÎN VIA LUI A IZVORÂT LĂSTAR SĂLBATIC, ÎL DĂ AFARĂ, ȘTIIND CĂ DE ACOLO NU MAI IZVORĂȘTE ROD BUN, BA POATE SCHIMBA TOATĂ VIA, AȘA CUM ÎNTR-O GRĂDINĂ ALTOIESC POM CU MLĂDIȚĂ NOUĂ ȘI ARD TOT CEEA CE E STRICĂCIOS ŞI ARUNC PLANTA CARE S-A ÎMBOLNĂVIT DE MANĂ, TOT ASTFEL PROCEDEAZĂ DUMNEZEU ÎN POPOR ŞI ASTA NU-I CRUZIME, DUPĂ CUM NU-I CRUZIME ATUNCI CÂND CHIRURGUL TAIE UN DEGET CARE S-A ÎNNEGRIT DE BOALĂ, CA NU CUMVA SĂ MI SE ÎNNEGREASCĂ TOATĂ MÂNA ŞI SĂ MOR SAU SĂ-MI TAIE MÂNA ÎNTREAGĂ. IATĂ CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE PUTEREA DREPTEI CREDINȚE ÎN VIAȚA NOASTRĂ.

[.......]

Să ne rugăm Proorocului Ilie şi lui Dumnezeu să nu rătăcim de amândouă picioarele pe acest pământ şi să adăugăm la puterea dreptei credințe şi sărmana noastră nevoință de a nu păcătui în niciun fel cu gura noastră şi de a împărtăși celorlalți starea păcii lăuntrice.

De la un alt mare nevoitor vă voi vesti o pildă şi voi încheia cu acest cuvânt. În viaţa Sf. Macarie, se spune că acesta, rugându-se, I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere un alt chip de nevoință, poate mai presus decât pe al lui. Cine dintre nevoitorii care erau în acel timp ar fi ajuns la o măsură mai are decât a lui? Şi-i descoperă Dumnezeu să meargă la două femei căsătorite, care petreceau cu soții lor. Şi, mergând Macarie, începe să le descoasă: <Ce fapte bune aveți voi? Ce nevoințe mai presus de înțelegere aveți voi?> <Apăi, omule al lui Dumnezeu, suntem femei la casele noastre, credem în Dumnezeu şi-L cinstim pe Dumnezeu. dar ce fapte de nevoinţă să avem, decât obişnuite? Trăim cu bărbaţii noştri, ne rugăm, Îl cinstim pe Dumnezeu şi nimic mai mult.> <Nu se poate să fie numai atât, că Dumnezeu mi-a descoperit că măsura credinței voastre este mare.> Şi atunci cele două îi vestesc un legământ pe care l-au făcut dintru început: nu se cunoșteau între ele, erau cumnate, soții lor erau frați, iar ele – două femei cu dreaptă credință. Şi au pus legământ ca-n toate zilele vieţii lor să nu iasă cuvânt deșert, cuvânt stricăcios, cuvânt nefolositor.

O nevoință care ne este la îndemână – câți dintre noi o păzim? Prea puțini. Şi cât de la îndemână ne este! Să ne fie nouă ziua aceasta nădejde că Dumnezeu poate şi vrea să lucreze în viaţa noastră şi să ne luăm asupră-ne o asemenea sărmană nevoinţă. Pe zilele vieţii noastre, pe cât de e cu putinţă, să nu iasă cuvânt de dispreţ, cuvânt de clevetire şi, de s-ar putea, să nu iasă nici cuvânt nefolositor, cuvânt care să nu zidească în aproapele cele ale vieţii celei veşnice.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă ajute să rămâneți în dreapta credință, rodnici şi, precum atunci când s-a vădit dreapta credință, Dumnezeu a trimis ploaie pe pământ, tot astfel, când se va lua gândul cel bun, să vă trimită Dumnezeu ploaia Duhului Sfânt, astfel încât în biserică să fiţi cu adevărat o altă familie, familia tuturor celor ce Îl mărturisim pe Dumnezeu ca Tată al nostru.

Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvânteze”.

                                                              - Dorohoi 2013 -

Sursa:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/ce-ne-invata-sfantul-prooroc-ilie-predici-dreapta-credinta-un-singur-dumnezeu-adevarat/