Naşterea Maicii
Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, care este
sărbătorit în 8 septembrie.
Nasterea Maicii
Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput
la 1 septembrie. Ea este praznuita pe
data de 8 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa,
scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria
Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta
Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea.
Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu
este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate
veridice, cu rezervele de rigoare.
Parintii Fecioarei
Maria - Ioachim si Ana
Tatăl Sfintei
Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împărătesc. Acesta cu toate că-si ducea
la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu şi bogat ce era; dar
pentru nerodire era defăimat căci erau sterpi şi nu aveau copii. De aceea
mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în grădină, se rugau cu
lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta
Născatoare de Dumnezeu.
Iar Sfânta Ana se trăgea din Matan al douăzeci şi treilea din neamul lui David şi al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, şi trei fete: pe Maria, Sovi şi pe Ana. Maria a născut pe Salomi moaşa; Sovi a născut pe Elisabeta, iar Ana a născut pe Născătoarea de Dumnezeu.
Deci Preasfânta este nepoată lui Matan şi a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta şi Salomi erau nepoate ale Anei de surori, şi verişoare cu Născătoarea de Dumnezeu.
Iar Sfânta Ana se trăgea din Matan al douăzeci şi treilea din neamul lui David şi al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, şi trei fete: pe Maria, Sovi şi pe Ana. Maria a născut pe Salomi moaşa; Sovi a născut pe Elisabeta, iar Ana a născut pe Născătoarea de Dumnezeu.
Deci Preasfânta este nepoată lui Matan şi a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta şi Salomi erau nepoate ale Anei de surori, şi verişoare cu Născătoarea de Dumnezeu.
Arhanghelul Gavriil
aduce vestea cea buna
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.
Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: "Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil". Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: "Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).
Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati.
Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: "Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil". Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: "Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).
Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
Praznicul liturgic al
Nasterii Maicii Domnului
Sarbatoarea Nasterii
Maicii Domnului exista si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni separati
de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca
acestia n-au imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de
Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei
inainte de aceasta despartire. Deci,
inceputul ei trebuie pus intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV
ecumenic (451).
In Apus, sarbatoarea
este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In sec. al VI-lea, Sf. Roman
Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in sec al VIII-lea,
Sf. Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8
septembrie aleasa pentru praznuire reprezinta ziua sfintirii unei biserici
dedicate Fecioarei Maria, construita la Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia
la inceputul sec. al V-lea.
Maica Domnului in
Calendarul popular
Sarbatoarea Nasterii
Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna. Batranii
spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa
se ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa:
"O trecut Santamarie, leapada si palarie!" Este vremea in care se
desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din aceasta zi se incep unele
activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante medicinale,
batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de
toamna.
Fecioara Maria este
cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si
astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii,
de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea
bolilor etc. Ea are trasaturile Nascatoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata
in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din
impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli
grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara
vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele
traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu
Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca
vanturile cu avantajele pe care le aduc acestea oamenilor.
În seara praznicului,
se ţine Vecernia care conţine trei citiri din Vechiul Testament care au
trimiteri la Noul Testament. Prima este din Cartea Facerii 28,10-17, despre
scara lui Iacov care uneşte cerul cu pământul și care duce cu gândul la unirea
omului cu Dumnezeu care se realizează cel mai deplin şi mai perfect în Maria, Maica
lui Dumnezeu: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta
fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" A doua este din
Cartea lui Iezechiel 43,27-44,4: viziunea templului cu uşa spre răsărit închisă
întotdeauna şi plină de slava lui Dumnezeu şi care o simbolizează pe Maica
Domnului. Iar a treia este din Cartea Pildelor lui Solomon 9,1-11: şi aici
Maria este considerată "casa" pe care Înţelepciunea Divină şi-a
construit-o sieşi.
Uneori se ţine
Utrenia în dimineaţa praznicului. Evanghelia Utreniei este din Luca 1;39-49,
56. Această citire este valabilă la toate praznicele Maicii Domnuluişi include
şi Cântarea Maicii Domnului: "Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a
bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia
roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile..."
Citirea Apostolului
de la Sfânta Liturghie din ziua praznicului este din Filipeni 2,5-11 şi
vorbeşte despre "Hristos Iisus Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o
ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob
luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a
smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
"Citirea din Evanghelie este din Luca 10,38-42 şi 11,27-28 citite
împreună; de asemenea, această citire este prezentă la toate praznicele Maicii
Domnului. În ea, Domnul spune: "binecuvântaţi sunt aceia care aud Cuvântul
Domnului şi îl păstrează în inima lor!"
Imnografie
Tropar (Glasul 4)
Naşterea ta, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară,
bucurie a vestit la
toată lumea;
că din tine a răsărit
Soarele dreptăţii,
Hristos Dumnezeul
nostru!
Şi dezlegând
blestemul,
a dat binecuvântare,
şi stricând moartea,
ne-a dăruit nouă viaţa veşnică.
Condac (Glasul 4)
Ioachim şi Ana, din
defăimarea nenaşterii de fii,
şi Adam şi Eva din
stricăciunea morţii s-au izbăvit,
Preacurată, prin
sfântă naşterea ta.
Aceasta o prăznuieşte
şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se, când strigă către tine:
Cea stearpă naşte pe
Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea vieţii noastre.
Imnuri de
înainte-prăznuire
Tropar (Glasul 4)
Astăzi, din rădăcina
lui Iesei și din coapsele lui David
Slujitoarea Domnului,
Maria, se naște pentru noi.
Pentru aceea se
înnoiește și se bucură toată făptura!
Cerul și pământul
împreună se bucură.
Neamuri, lăudați-o,
Căci Ioachim se
bucură și Ana prăznuiește, strigând:
"Cea stearpă dă
naștere Născătoarei de Dumnezeu, Hrănitorul vieții noastre!"
Condac (Glasul 3)
Astăzi Fecioara,
Născătoarea de Dumnezeu Maria
Cămara de nuntă a
Mirelui ceresc
După voia lui Dumnezeu
se naște din femeie stearpă,
pregătită fiind ca o
car al lui Dumnezeu Cuvântul.
Ea a fost mai înainte
rânduită pentru aceasta, fiind ușă dumnezeiască și adevărata Maică a Vieții.
crestin ortodox.ro
Surse - Cadelnita.ro
si Crestinortodox.ro