(Franz) Joseph Haydn
(n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un
compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven
face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice
vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din
Europa apuseană.
Perioada tinereţii
Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.
Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar, iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.
În serviciul familiei
Eszterházy
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea căruia, în 1765, Haydn îi va prelua poziţia de Prim-Kapellmeister - şef de orchestră) la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată, iubitor pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. În această calitate purta o uniformă (livrea), dar opinia unora, după care Haydn era tratat în rândul servitorilor, este exagerată, el avea rangul unui ofiţer de curte („Hofoffizier”).
Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea căruia, în 1765, Haydn îi va prelua poziţia de Prim-Kapellmeister - şef de orchestră) la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată, iubitor pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. În această calitate purta o uniformă (livrea), dar opinia unora, după care Haydn era tratat în rândul servitorilor, este exagerată, el avea rangul unui ofiţer de curte („Hofoffizier”).
Haydn diversifică şi
măreşte componenţa orchestrei la circa 30 de instrumentişti şi, cu toate
obligaţiile ce decurgeau din funcţia avută, se bucura de suficientă libertate
să experimenteze cu orchestra, să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze propriul
său stil, aşa cum mărturiseşte el însuşi într-o convorbire cu primul său
biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune
bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia şi cvartetul de
coarde. Pe lângă îndatoririle sale de profesor de muzică al unora din membrii
familiei princiare, bibliotecar şi dirijor al orchestrei, compune un mare număr
de piese muzicale simfonice, opere, misse şi muzică de cameră. Prin dese
călătorii la Viena, păstrează legătura cu cercurile muzicale din capitala
imperiului austriac şi este la curent cu manifestările artistice de acolo.
Între Viena şi Londra
După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică „Zur wahren Eintracht” („Spre adevărata armonie”). Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernării, Haydn mulţumeşte cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obţinut în metropola engleză îi aduce o a doua invitaţie pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - şi şase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creaţii ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura dată pe când se afla în slujba printului de Esterházy, compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creaţia sa: "Creaţiunea" şi "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) şi Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde îl are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven.
După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică „Zur wahren Eintracht” („Spre adevărata armonie”). Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernării, Haydn mulţumeşte cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obţinut în metropola engleză îi aduce o a doua invitaţie pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - şi şase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creaţii ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura dată pe când se afla în slujba printului de Esterházy, compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creaţia sa: "Creaţiunea" şi "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) şi Simfonia „Ceasornicul” (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde îl are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven.
Joseph Haydn moare la
Viena pe 31 mai 1809.
Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. Deşi recunoscut încă din timpul vieţii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele său a scăzut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe măsura creşterii preţuirii creaţiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea „Tata Haydn” (Papa Haydn) în cercuri ale adepţilor muzicii romantice, se sublinia prin aceasta - mai ales în spaţiul de limbă germană -desuetudinea şi, în parte, naivitatea muzicii sale, în timp ce în Anglia, după prezenţa sa concertistică la Londra, preţuirea lui a rămas în permanenţă neştirbită. Abia în cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reînceput să crească, fiind recunoscut la adevărata sa valoare.
Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. Deşi recunoscut încă din timpul vieţii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele său a scăzut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe măsura creşterii preţuirii creaţiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea „Tata Haydn” (Papa Haydn) în cercuri ale adepţilor muzicii romantice, se sublinia prin aceasta - mai ales în spaţiul de limbă germană -desuetudinea şi, în parte, naivitatea muzicii sale, în timp ce în Anglia, după prezenţa sa concertistică la Londra, preţuirea lui a rămas în permanenţă neştirbită. Abia în cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reînceput să crească, fiind recunoscut la adevărata sa valoare.
Totalitatea
compoziţiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von
Hoboken în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează
o selecţie a principalelor sale creaţii:
104 simfonii
peste 80 cvartete de
coarde
peste 20 trio-uri
pentru instrumente cu coarde
120 trio-uri pentru
diferite combinaţii instrumentale
peste 60 sonate
pentru pian
un mare număr de
concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi,
orgă etc.) şi orchestră
mai multe oratorii,
de ex.: Die Schöpfung („Creaţia”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”)
14 messe, printre
care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
peste 100
divertismente (Divertimenti), Cassaţiuni?, Nocturne etc.
13 opere în stil
italian
Pagină de manuscris: Cvartetul de coarde, Opus 33, Nr. 2
- British Museum, Londra
Joseph Haydn este şi
autorul melodiei imnului naţional al Germaniei, compusă iniţial în onoarea
împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene
şi introdus apoi ca „mişcare a doua” în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob.
III:77), cunoscut sub numele de „Kaiserquartett” (Cvartetul imperial).
.jpg)
