Blog Archive

miercuri, 21 februarie 2018

Randy Newman - It's A Jungle Out There

luni, 19 februarie 2018

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Poezia
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.
Dramaturgia
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona,Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un cautator de aur.
Proza
Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română.[judecată de valoare] Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.
Distinctii
§  Premiul Academiei Române (1968, 1977)
§  Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
§  Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
§  "Le Muse", acordat de Accademie delle MuseFlorența, 1978
§  Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", MadridSpania, 1983
§  Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate

§  Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)
Redactor sef
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori
Către,
Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.
Mircea Dinescu, președinte al U.S.
Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;
Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana BlandianaN. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;
Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen IonescuEmil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);
Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;
Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».
Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.
Ion Buzera
Valentin Bazaverde
Gabriel Chifu
Romulus Diaconescu
Marius Ghica
Sabin Gherman
Ion Lascu
George Popescu

Constantin Barbu.
Opera
1964 - Singur Printre Poeți
1965 - Poeme Sorescu
1966 - Moartea Ceasului
1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești
1967 - Poeme Sorescu
1968 - Iona
1968 - Tinerețea Lui Don Quijote
1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
1969 - Lirice Pasternac
1969 - Teoria Sferelor De Influență
1970 - Paraclisierul
1970 - Tușiți
1970 - Unghi
1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii
1972 - Singur Printre Poeți
1972 - Suflete, Bun La Toate
1973 - 1980 - La Lilieci
1973 - Astfel
1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic
1974 - Setea Muntelui De Sare
1975 - Insomnii - Microeseuri
1975 - Norii
1976 - Descîntoteca
1976 - Matca - Piesă În Trei Acte
1976 - Poeme Sorescu
1976 - Starea De Destin
1977 - Trei Dinți Din Față
1978 - Sărbători Itinerante
1978 - Trei Dinți Din Față
1979 - Ceramică
1979 - Tinerețea Lui Don Quijote
1980 - Teatru Sorescu
1982 - Fîntîni În Mare
1982 - Viziunea Viziunii
1983 - La Muerte Del Reloj
1984 - Drumul Sorescu
1984 - Ieșirea Prin Cer
1985 - Tratat De Inspirație
1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare
1986 - La Lilieci
1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva
1987 - Apă Vie, Apă Moartă
1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor
1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii
1989 - Ecuatorul Și Polii
1990 - 1993 - Poezii Sorescu
1991 - Poezii Alese De Cenzură
1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese
1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
1993 - Trei Dinți Din Față
1994 - Traversarea
1995 - Iona
1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor
1995 - Poemele Tuturor Tainelor
1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV
1996 - Moment Poetic
1996 - Poezii Sorescu
1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)
1997 - Puntea (Ultimele)
1998 - Diligența Cu Păpuși
1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme
1998 - Efectul De Piramidă
1999 - Japița - Inedit
1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit
2000 - Încoronare
2000 - Iona
2000 - Scrinteala Vremii
2002 - 2006 - Opere Sorescu
2003 - Iona
2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
2003 - Unde Fugim De-Acasă?
2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2
2004 - Bile Și Cercuri
2004 - Ceramică
2004 - Iona
2005 - Între Linii
2005 - Iona Și Alte Două Piese
2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
2006 - Poezii Sorescu
2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar
2006 - Teatru Sorescu
2006 - Trei Dinți Din Față
2009 - Trei Dinți Din Față
2010 - La Lilieci
Este prezent în:
§  Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
 

In groapa cu cuvinte

Ma aflu-n groapa cu cuvinte,
În care nu te joci:
Nu-s numai lei, ca la Samson,
Ci tigri, lupi si foci.

Racnesc la ele, le lovesc
Cu pumnul peste falca,
Dar ele iarasi se reped
Si-mi smulg câte o halca.

Ca într-o apa ma scufund,
Cu cât mai mult ma-ncaier,
Ci sufletul eu vi-l trimit
Prin bulele de aer.

Iar daca într-o zi cu soare
Voi disparea de tot:
Catati-ma-n acele vorbe
Care se ling pe bot.
 


Trebuiau sa poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn, 
Stefan cel Mare, 
Sau mai simplu : ciobani si plugari, 
Carora le placea sa spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii, 
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii, 
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate, 
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei, 
Întrebîndu-i ce se tot leagana fara vînt ?

Acest tînar cu ochi mari, 
Cît istoria noastra, 
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii, 
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii, 
ai iubirii, 
Care îi ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei, 
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume, 
Un singur nume, 
Li s-a spus
Eminescu.

duminică, 18 februarie 2018

Taj Mahal - Taj Mahal (Full album 1968)

List of tracks
1. Leaving Trunk 00:00:00
2. Statesboro Blues 00:04:50
3. Checkin' Up On My Baby 00:07:49
4. Everybody's Got To Change Sometime 00:12:43
5. E Z Rider 00:15:39
6. Dust My Broom 00:18:42
7. Diving Duck Blues 00:21:18
8. The Celebrated Walkin' Blues 00:23:58

Personnel
Ryland P. Cooder - Rhythm guitar and Mandolin
Bill Boatman - Rhythm guitar
James Thomas - Bass
Gary Gilmore - Bass
Sanford Konikoff - Drums
Charles Blackwell - Drums
Jessie Edwin Davis - Lead guitar
Taj Mahal - Guitar, Music arranger, Harp, Vocals, Slide Guitar

Tina Turner - Undercover Agent for the Blues

Unirea Principatelor Române: Omagiu Cocuței Vogoride, femeia care a pus Țara înaintea căsniciei și a făcut posibilă Unirea de la 1859

Data de 24 ianuarie 1859, Ziua Unirii Principatelor Române, este asociată îndeobște cu Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și alți bărbați de stat ai Țării.
Mai puține lucruri se știu despre rolul foarte însemnat al femeilor în realizarea Unirii „mici”, așa cum mai este cunoscută în popor.
Despre rolul femeilor în „Partida Națională” a lui Ion Brătianu, istoricul Alex Mihai Stoenescu notează în monumentala sa operă, „Istoria Loviturilor de stat în România”, volumul 1 :
„Primii „agenti" ai săi - în absenta tuturor revoluționarilor munteni, aflați încă în exil - au fost femei. El a știut să folosească din plin farmecul, curajul și devotamentul femeilor din familia Golescu, ale Luxiței Florescu - iubita lui Nicolae Bălcescu -, ale celebrei Elena Ghica - cunoscută și cu numele romantic Dora d'Istria, una din primele agente de informații românesti în mediul rusesc —, ale Catrinei Despot - căsătorită cu reprezentantul Franței în comisia de alegeri, Georges Serrurie, pe care l-a făcut rapid și unionist și român -, ale actriței de 16 ani Frosa Sarandy din trupa lui Millo, care întrerupea spectacolele de teatru pentru a transmite mesajele electorale trimise de Brătianu.
Ar trebui să se scrie măcar o carte despre rolul important jucat de românce în Unirea din 1859, din care nu va putea lipsi Cocuta Vogoride, una din numeroasele iubite ale viitorului domn, care a pus la dispoziția unioniștilor scrisorile secrete ale soțului sau, caimacamul Vogoride, în august 1857, gest ce a schimbat probabil destinul României”.Ecaterina (Cocuța) Vogoride era fiica poetului Costache Conachi și era căsătorită, așa cum menționează și istoricul mai sus, cu Nicolae Vogoride, cel învestit  de  turci în demnitatea  de caimacan (locțiitor  de  domnitor) al Moldovei. Iată ce povestește scriitorul Vasile Ghica:
„La conferința de  pace de  la  Paris, ce a urmat războiului Crimeii (1856), cele  șapte Puteri garante,  divizate în privința organizării viitoare a Principatelor Moldova și Țara Românească, a unirii lor și a modernizării prin revizuirea Regulamentelor organice au decis consultarea populației prin alegerea unor divanuri ad-hoc. Deciziile adunărilor ad-hoc privind unirea Principatelor  urmau să fie examinate de Puterile garante într-o nouă conferință la Paris și consemnate într-o Convenție. În fiecare dintre cele două Principate se înfruntau partizanii unirii lor cu separatiștii.  
Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei (locțiitor al domnului) a falsificat, în  mod brutal, rezultatul testului  din 19 iulie 1857.  Victoria separatiștilor în Moldova anula șansele ca Puterile garante să decidă unirea Principatelor. De aceea, unioniștii moldoveni s-au străduit să demaște falsurile, să obțină anularea alegerilor și desfășurarea unor alegeri corecte. Demersurile insistente ale unioniștilor  au  rămas  fără  rezultat. Lipseau dovezile  certe de falsificare a alegerilor. Asta până  când, cu  prilejul unei  descinderi la Iași, Cocuța găsește în  seiful soțului niște  scrisori compromițătoare, venite  de  la  Înalta  Poartă  și de  la  ambasadorul  Turciei    la Londra. În  primele mesaje, Vogoride  era  sfătuit  cum  să-i  obstrucționeze  pe  unioniști; în  următoarele,  era  felicitat pentru "performanțele” obținute. Dovezile de imixtiune și trădare  erau  incontestabile. Cocuța  nu  a  ezitat  nicio  clipă. Nu o interesa demnitatea  de  primă  doamnă  a  Moldovei, care  o  aștepta. Chemarea țării  era mai puternică.

Prin  C.Negri, fratele  vitreg  al  Cocuței, și Dimitrie  Rallet,  scrisorile  au ajuns la ambasadorul Franței la București  și  apoi  la  revista "Steaua Dunării” de  la  Bruxelles. Europa a  luat  foc. Înalta Poartă a fost  nevoită, în  cele  din  urmă, să  accepte  repetarea  scrutinului,  sub  stricta  supraveghere a Puterilor  garante. Rezultatele au marcat victoria unioniștilor. Drumul  spre marele  vis al unirii s-a  netezit  instantaneu și a  devenit  realitate pe  24 Ianuarie 1859.   

Cocuța a suportat represaliile soțului. A rămas cu  trei  copii  minori și  cu averea  drastic  dijmuită  de soțul  ei.  
Din  păcate, în  entuziasmul lor  fără  margini, unioniștii  nu  s-au  grăbit  să-i adreseze  eroinei prea  multe  elogii, deși le  merita  cu prisosință. E drept că, în acel moment, sustragerea documentelor soțului nu era o faptă ce putea fi făcută publică, fiind cunoscută de puțini inițiați.Trecerea timpului schimbă datele problemei și permite repunerea eroinei în drepturile ce i se cuvin la recunoștința publică” 

În acest moment, există inițiativa ridicării unui bust în memoria marii doamne la Tecuci, proiectul fiind împotmolit unde altundeva decât în hățișul birocratic al statului care s-a ridicat și prin contribuția Cocuței Vogoride.

În veci, pomenirea ei!

Sursa -  Mihai Somanescu, activenews.ro/cultura si istorie

sâmbătă, 17 februarie 2018

Uriah Heep - The Magician's Birthday (Full album 1972)

List of tracks
   Sunrise
      Spider woman
   Blind Eye
       Echoes in the Dark
      Rain
       Sweet Lorraine
7    Tales
8    The Magician’s Birthday

Personnel
Band
David Byron – Lead vocals
Mick Box – Guitars
Ken Hensley – Keyboards, guitars, moog synthesizer
Gary Thain – Bass guitar
Lee Kerslake – Drums, percussion

Additional personnel
Brian Cole – Pedal steel guitar on "Tales"

vineri, 16 februarie 2018

Scorpions -- Still Loving You

joi, 15 februarie 2018

Muddy Waters - Folk Singer (Full Album, Vinyl Edition - 1964)

"Folk Singer" is the fourth studio album by Muddy Waters, released in April 1964 by Chess Records. The album features Waters on acoustic guitar, backed by Willie Dixon on string bass, Clifton James on drums, and Buddy Guy on acoustic guitar. It is Waters's only all-acoustic album. Numerous reissues of Folk Singer include bonus tracks from two subsequent sessions, in April 1964 and October 1964.
Despite not charting in any country, Folk Singer received critical acclaim; most reviewers praised its high-quality sound, especially on remastered versions, as well as the instrumentation. In 2003, the album was ranked number 280 on Rolling Stone magazine's list of the 500 greatest albums of all time.
Folk Singer is an "unplugged" recording and differs from his earlier albums, which featured an electric blues sound. The title of the album was chosen by Chess Records because it was recorded during the time when folk music was popular. In order to appeal to fans of folk music, Chess recorded a more acoustic album with two acoustic guitarists. Buddy Guy was hired as the second guitarist. Other guitarists played on bonus tracks. Guy played on all original songs, except the last song, "Feel Like Going Home", together with Waters.
The recording took place at the Tel Mar Recording Studios, in Chicago, in September 1963, and was produced by Willie Dixon. The original vinyl release includes nine songs, most of which are performed at a slower tempo, with the exception of the uptempo "Good Morning Little Schoolgirl". During recording, Waters emphasized his singing with hums and sighs.
Side A:
- My Home Is In The Delta (Morganfield);
- Long Distance (Morganfield);
- My Captain (Dixon);
- Good Morning School Girl (Williamson);
- You Gonna Need My Help (Morganfield).
Side B:
- Cold Weather Blues (Morganfield);
- Big Leg Woman (Temple);
- Country Boy (Morganfield);
- Feel Like Going Home (Morganfield).
Personnel:
Muddy Waters - guitar and vocal;
Buddy Guy - guitar;
Willie Dixon - bass;
Clifton James - drums.
Produced by Ralph Bass and Willie Dixon.
Catalogue Number: Chess LPS 1483, 12837.

miercuri, 14 februarie 2018

Gaetano Donizetti - Elixirul dragostei

Adina - Laura Giordano
Nemorino - Juan Diego Florez
Dulcamara - Alfonso Antoniozzi
Belcore - Jose Julian Frontal
Conductor - Riccardo Frizza
Giannetta - Lavinia Rodriguez
Orchestra - Orquesta Filarmonica de Gran Canaria

marți, 13 februarie 2018

Iron Maiden - The Number of the Beast (Full album 1982...remastered 1998)

List of tracks
1) Invaders 00:00
2) Children of the damned 03:24
3) The prisoner 08:00
4) 22 Acacia avenue 14:03
5) The number of the beast 20:41
6) Run to the hills 25:32
7) Gangland 29:26
8) Total eclipse 33:15
9) Hallowed be thy name 37:41

Personnel
·       Bruce Dickinson – lead vocals
·       Dave Murray – guitar
·       Adrian Smith – guitar, backing vocals
·       Steve Harris – bass, backing vocals
·       Clive Burr – drums