Blog Archive

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Toby Keith - As Good As I Once Was

miercuri, 13 decembrie 2017

Deep Purple - Woman From Tokyo

marți, 12 decembrie 2017

The Voice -In Memoriam

Francis Albert Sinatra este nascut pe 12 Decembrie 1915 pe 415 Monroe Street, Hoboken, New Jersey. A fost singurul copil a unui boxer si pompier Sicilian -Anthony Martin Sinatra (1894 - 1969) si a unei moase Genoveze - Natalie "Dolly" Sinatra nascuta Garaventa (1896 - 1977). Parintii lui emigreaza in Statele Unite in 1895 si respectiv in 1897. Sinatra a avut complicatii la nastere si astfel a suferit unele cicatrici permanente pe lobul stang al urechii, obraz, pe gat si a avut timpanul perforat. 
La varsta de 14 ani o cunoaste pe Nancy Barbato cu care se va casatori in anul 1939. La inceputul anilor 30’ Sinatra a inceput sa cante in public, la inceput la petrecerile familiei, apoi in cluburi locale. Dupa ce a vazut un spectacol al lui Bing Crosby se decide sa faca o profesie din cantat. Acest lucru a cauzat unele discutii tensionate intre el si parinti, fapt ce a dus la plecarea de acasa la varsta de 17 ani. 
Printre primele job-uri ale lui Sinatra a fost la Hoboken Union Club. In 1935, cu ajutorul mamei sale a convins grupul vocal local – The Three Flashes - sa-l includa si pe el in gasca. Cu Sinatra grupul devine cunoscut sub numele de – Hoboken Four – si-l impresioneaza pe Edward Bowes si apar in show-l sau Major Bowes Amateur Hour, si cu 40.000 de voturi castiga primul loc (un contract pe 6 luni). Sinatra nu se intelege bine cu restul grupului Hoboken Four si se intoarce acasa la sfarsitul anului 1935. Tot mama sa este cea care ii gaseste un alt loc de munca la Rustic Cabin in Englewood, New Jersey – unde era chelner cantaret si MC – primind in schimb 15 dolari pe saptamana.
In 1938 Sinatra este arestat deoarece o fosta iubita il acuzat de false promisiuni (la acea vreme aceste acuze erau posibile, in fapt Sinatra a avut o relatie cu o femeie maritata mai invarsta decat el). Cazul a ajuns in tribunal unde Sinatra a avut castig de cauza in ianuarie 1939, cateva saptamani dupa acestea el casatorindu-se cu Nancy Barbato. 
Pe 18 martie 1939, Sinatra face primele inregistrari, a unui cantec numit “Our Love” cu formatia lui Frank Mane. In aceeasi perioada este angajat de Harry James in orchestra lui si ii propune o schimbare de nume, in Frankie Satin, Sinatra refuzand acest nume. 
Dupa unele nemultumiri cu orchestra lui James, Sinatra se alatura lui Tommy Dorsey pana in anul 1942. In 1941 Sinatra devine unul dintre cei mai apreciati cantareti in sondajele revistelor Billboard si Downbeat. Contractul lui Sinatra cu Tommy Dorsey era unul destul de neprofitabil, Dorsey luand o treime din castigurile lui. Dupa o publicitate negative dusa de Sinatra impotriva lui Dorsey, reuseste o imbunatatire a contractului. 
Cateva decenii dupa intamplarea aceasta Dorsey pretinde ca a fost amenintat de anumiti mafioti trimisi de Sinatra. In realitate avocatul lui Sinatra l-a amenintat ca daca nu-i imbunatateste contractul va face totul posibil ca Dorsey sa nu mai aiba show la NBC. In 1941 Sinatra a inregistrat 29 de piese si a fost numit “Male Vocalist of the Year” de catre revista Billboard. 
In anul 1943 Sinatra semneaza cu Columbia Records ca artist solo cu un succes initial foarte mare, in mod particular in timpul revoltei muzicienilor din 42’ – 44’. Sinatra a avut unele succese in aceasta perioada spre finalul revoltei inregistrand unul dintre cele mai mari hituri ale sale "Saturday Night (Is the Loneliest Night of the Week)". "Sinatra-mania" devine oficiala! In perioada 1940 – 1943 el inregistreaza nu mai putin de 23 de cantece de top 10 si devine cunoscut ca “The Voice”. 

In 1944 Sinatra se gandeste mai serios la cariera lui cinematografica – dupa ce apare in 3 filme ca vocalistul orchestrei lui Dorsey in 41/42. Semneaza un contract pe 7 ani cu Radio-Keith-Orpheum Pictures. A fost observat de Louis B. Mayes care-i cumpara contractul de la RKO si-i mareste salariul de 25.000 la 130.000 de dolari pe film si un contract de 1,5 milioane cu cei de la MGM. Intr-un timp foarte scurt Sinatra devine un star cinematografic avand estimativ 40 de milioane de fani in America. Imaginea fanelor idragostite si care tipa de bucurie la vederea lui Sinatra (anticipand reactii similare si pentru Elvis Presly si Beatles), a caricaturilor facute dupa chipul lui Sinatra erau teme recurente in multe culturi pop ale timpului, cum ar fi desenul animat Warner Bros. din 1945 “Book Revue”. Pana in 1946 Sinatra ajunge sa aiba pana la 45 de spectacole pe saptamana. Pe 4 martie in acelasi an lanseaza albumul de debut “The Voice of Frank Sinatra”. Pana la finele anului 1948 Sinatra incepe sa simta ca directia carierei sale se indreapta intr-o panta descendenta, acest fapt a fost confirmat si de pozitia 4 in topul Down Beat a celor mai poplari cantareti (dupa Billy Eckstine, Frankie Laine, si Bob Crosby). Observand ca nu mai vinde la fel de multe discuri incearca o noua abordare muzicala, inregistrand cateva piese gospel. 
Dupa o absenta de doi ani, pe 12 ianuarie 1950 Sinatra revine pe scena intr-un concert in Hartford, Connecticut. Pe 7 octombrie 1950 - The Frank Sinatra Show – are premiera la televiziunea CBS de la ora 9:00 pana la 10:00 seara. In septembrie 1951 isi face debutul in Las Vegas la Desert Inn. O luna mai tarziu o noua serie - Frank Sinatra Show – se difuzeaza la CBS. Pe 7 noiembrie 1951 Sinatra se casatoreste cu Ava Lavinia Gardner, avand cu aceasta o relatie tumultoasa, iar ascensiunea in cariera lui Gardner parea sa coincida cu declinul celei a lui Sinatra. Cei doi se despart in 1953 si divorteaza in 1957. 
In 1957 Sinatra isi muta - The Frank Sinatra Show – la ABC pentru 3 milioane de dolari. In iulie 1958 Sinatra canta la un concert caritabil in Monte Carlo. Printre cei prezenti se afla si printesa Grace Patricia Kelly. In acea seara Sinatra a lucrat pentru prima oara cu Quincy Jones. Relatia lor profesionala avea sa dureze pana in anii 80’ insa prietenia pana la moartea lui Sinatra. 
In aceasta perioada Sinatra devine un apropiat al familiei Kennedy, prieten si puternic sustinator al viitorului presedinte John F. Kennedy. Multi ani mai tarziu cea mai mica fata a lui Sinatra, Tina Sinatra avea sa dezvaluie ca Sinatra si mafiotul Salvatore "Momo" Giancana l-au ajutat pe Kennedy sa castige una din cele mai cruciale alegeri primare in 1960. Se spune ca Sinatra i-a facut cunostinta lui Kennedy cu viitoarea lui amanta Judith Campbell. Dupa ce Campbell incepe o relatie cu Kennedy, Ministrul Justitiei de la acea vreme Robert Francis "Bobby" Kennedy se alarmeaza si ii spune fratelui sau sa se distanteze de Sinatra. Pe 24 martie 1962 prietenia dintre Sinatra si Kennedy ia sfarsit atunci cand Presedintele alege sa stea la Bing Crosby si nu la Sinatra. Dupa toate acestea Sinatra renunta la Partidul Democrat si impreuna cu Dean Martin devin Republicani si il sustin pe Richard Nixon ce devine presedinte in 1968. In 1963 Sinatra isi pierde licenta pentru cazinoul din Nevada. Giancana fusese vazut in cazinoul Cal-Neva Lodge la nord de lacul Tahoe, unde Sinatra era co-proprietar.
In vara anului 1970 Sinatra isi declara sustinerea pentru candidatul Republican Ronald Reagan la functia de Guvernator al Califoniei. Primul film al lui Sinatra in acest deceniu “Dirty Dingus Magee” a fost lansat tot in 1970.
Pe 12 iunie 1971 la un concert caritabil in Hollywood, la varsta de 55 de ani, Sinatra si-a anuntat retragerea dupa 36 de ani de show-business. In 1973 dupa numeroase cereri de a inregistra macar un ultim album, Sinatra a revenit cu un album si un show televizat – ambele purtand numele – “Ol’ Blue Eyes Is Back”. In iulie 1976 Sinatra se casatoreste cu Barbara Marx. Era a patra casnicie a lui Sinatra si ultima. Pe 6 ianuarie 1977 mama lui moare intr-un accident aviatic. Acest fapt are un efect pofund asupra lui, reintorcandu-se la Catolicism si recasatorindu-se cu Barbara Sinatra intr-o Biserica Catolica, fapt ce a necesitat anularea primei sale casnicii cu Nancy Barbato. 
In 1979, in fata piramidelor din Egipt, Sinatra sustine un concert pentru Presedintele Muhammad Anwar Al Sadat. Intors in Las Vegas, in timp ce sarbatorea 40 de ani de cariera si 64 de ani, a primit Grammy Trustees Award in timpul unei pereceri la Caesars Palace. 
Continua sa sustina turnee, in ciuda problemelor de sanatate, in prima parte a anilor 90’. In unele momente memoria parea sa-i fie afectata insa acest fapt a fost doar o exagerare a tabloidelor, in timp ce in 1994 cade de pe scena. Sinatra a fost mereu apreciat in est, si cu toate ca este posibil sa nu fi planuit astfel, ultimul sau concert live in fata unui public a fost sustinut in Fukuoka Dome Japonia in decembrie 1994. 
Zvonuri despre starea de sanatate precara a superstarului au persistat de-a lungul anilor 1996 si 1997 desi nu se stia exact de ce boala suferea, multi au spus ca este vorba de Alzheimer. 
Pe 14 mai 1998, vocea secolului a tacut pentru totdeauna. Sinatra a plecat dintre noi la varsta de 83 de ani, lasand in urma o mostenire imensa si nepretuita, de care, datorita tehnologiei moderne, vor putea beneficia multe generatii de acum inainte.
Sursa - http://biografiicantareti.blogspot.com/

luni, 11 decembrie 2017

Alfred de Musset

Alfred de Musset (n. 11 decembrie 1810 în Paris - d. 2 mai 1857 în Paris) a fost un scriitor francez. A fost unul din primii reprezentanți ai romantismului în această țară. A frecventat cenaclul lui Victor Hugo.
Scrierile sale au ca temă predilectă meditația asupra condiției creației artistice și aversiunea față de mediocritatea burgheziei. În special în poezie, a ilustrat predispoziții sufletești contradictorii, capriciile sentimentului erotic în aspirația spre fericire, înclinația romantică a răului veacului (mal du siècle) și dialogul dintre poet și muze.

Poezie

  • 1833Rolla
  • 1835 - 1837Nopțile ("Les nuits")
  • 1840Poezii complete ("Poésies complètes")
  • 1850Poezii noi ("Poésies nouvelles")

Teatru

  • 1833Un spectacol în fotoliu ("Un spectacle dans un fauteuil")
  • 1833Capriciile Mariannei ("Les Caprices de Marianne")
  • 1834Cu dragoste nu-i de glumit ("On ne badine pas avec l'amour")
  • 1834Lorenzaccio
  • 1834Fantasio
  • 1836Să nu spui vorbe mari ("Il ne faut jurer de rien")

Roman și nuvele

  • 1836Confesiunea unui copil al secolului ("La Confession d'un enfant du siècle")
  • 1845Mimi Pinson

Eseistică

  • 1836/1837Scrisorile lui Dupuis și Cotonet ("Lettres de Dupuis et Cotonet").








  • Scrieri inedite



Cititorului

În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinerețe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aș fi putut să schimb în ea.

Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,
De ce să fac trecutu-altminterea?
Te du, deci, biată pasăre, în zare
Și Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.

O cititorule, oricine-ai fi,
Citește cât mai mult mă poți citi;
La urmă vine-osânda, pare-mi-se.

Întâiul vers copilu-l migăli;
Pe cel de-al doilea, băiețandrul; și
Bărbatul, doar pe el din urmă-l scrise.

1840
Cântec
Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu
Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?
Și nu-ți dai seama că shimbând într-una,
Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubești mereu tot una!
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu
N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;
Tristețile n-ajung de totdeauna.
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?”

1831
Stea palidă a serii
Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

1835
Niciodată
Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ții minte oare? – mi-ai spus: ”Nu! Niciodată!
Nu!” îmi spuneai și totuși în ochii-ți strălucea
Azurul melancolic al bolții înstelată.

Spuneai: ”Nu! Niciodată!”, dar chipul tău zâmbea ,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Și, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îți vorbeam, marchiză, de dragoste știi bine,
Nu-ți deslușeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ți senini e-a ta simțire;
Și mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ți se-nchidea divin.

1839
Tristețe
Iubire, vlagă, încântare
Și viață, tot s-a irosit;
Și chiar mândria-mi, pentru care
Drept geniu-am fost pecetluit.

Când Adevărul l-am găsit,
Credeam că-i un prieten mare;
Dar după ce l-am cântărit,
Simții o scârbă-ngrozitoare.

Și totuși, vai, nimic nu știe
Cel ce să-l afle întârzie;
Căci pururi el va lumina!

De sus, Cel Sfânt răspuns îmi cere:
”Tot ce mai am ca mângâiere
E lacrima ce-am plâns cândva!”

1840
Domnului Victor Hugo
Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.

Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.

Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preț e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerți și fugi de dânsul; când însă, cumințiți,

Ne întâlnim, surâdem, și două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărțiți,
Că sufletul nu-i veșnic și ”ieri” un ”mâine”-nseamnă.

1843
Ultimele versuri
De optsprezece luni ornicul meu
Trist, îmi tot sună moartea la ureche.
De optsprezece luni de griji și veghe
Simt și văd moartea-n orice loc, mereu.

Cu cât făptura mea se-mpotrivește,
Cu-atât instinctul morții nu-mi dă pas,
Și-atunci când îndrăznesc să fac un pas,
Simt inima în piept cum se oprește.

Puterile-mi se duc, necruțătoare;
Chiar și odihna parcă e-un frământ;
Ca un biet cal greu istovit și frânt,
Curaju-mi stins se clatină și moare.

1857


ÎÎn românește de Lazăr Iliescu
Poezii culese din ”Alfred de Musset - Poezii”, Editura Tineretului, 1960

vineri, 8 decembrie 2017

Quintus Horatius Flaccus

Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14d. Hr. (moartea împăratului Augustus).
Horațiu s-a născut la 8 decembrie 65 î.Hr. în Venusia (astăzi Venosa) din provincia Apulia, fiu al unui libert (sclav eliberat). Tatăl său avea funcția decoactor argentarius (încasator de impozite) și realizase o oarecare avere. Familia se mută la Roma și Horațiu are posibilitatea să obțină o cultură aleasă, frecventând școala de retorică a lui Orbilius. Continuă studiile la Academia din Atena, ocupându-se în special de filosofie și poezie. După asasinarea lui Caesar în anul 44 î.Hr., Horațiu se alătură trupelor republicane conduse de conspiratorii Brutus și Cassius și devine tribun militar. După înfrângerea suferită în bătălia de la Philippi (42 î.Hr.) în fața trupelor lui Marcus Antonius și Octavianus Augustus (viitorul împărat), Horațiu se întoarce laRoma, beneficiind de o amnistie generală instituită de învingători. Averea părintească fu însă confiscată, Horațiu obține o funcție de secretar în administrația statului și are timp să se dedice poeziei. Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta laureatus" al Romei, care îl prezintă nobilului și influentului încurajator al artelor, Gaius Maecenas. Între Horațiu și Maecenas se dezvoltă o strânsă și durabilă prietenie. În anul 33 î.Hr., Maecena îi dăruiește o proprietate în regiunea munților Sabinici, nu departe de Roma. Aici are liniștea și tihna (otium) pe care le consacră creației sale literare. După moartea lui Virgiliu, în anul 19 î.Hr., Horațiu este acela care primește distincția de "Poeta laureatus". În anul 8 î.Hr. Maecena moare și în același an, la 27 noiembrie, moare și Horațiu, fiind înmormântat pe colina Esquilina.
Opera
Creația lui Horațiu s-a păstrat în întregime până în zilele noastre și poate fi împărțită în trei perioade:
§  Opera timpurie (42 î.Hr.-30 î.Hr.):
§  Satiraesatire care evoluează de la tonul violent sau sarcastic la ironia amuzantă și înțeleaptă, prin care răzbate conținutul didactic, dar și grație spirituală, umor și eleganță
§  Epodon liber
§  Perioada clasică a maturității (31 î.Hr.-20 î.Hr.):
§  Carmina I-III, unde este prefigurată concepția epicureică echilibrată a poetului și realismul său psihologic
§  Epistulae I, prina care se realizează trecerea de la satira personală la filozofia morală
§  Opere târzii (18 î.Hr.-13 î.Hr.):
§  Carmen saeculareimn scris la cererea împăratului August în cinstea Dianei și a lui Apollo
§  Carmina IV
§  Epistulae II, cuprinde celebra Ars poetica, în care sunt formulate principiile clasicismului antic reluate ulterior de Boileau și Pope.
Satirele
Cele două cărți cu Satire (Satirae), numite de Horațiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise în hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se, pe baza unor exemple, ambiția nemăsurată, prostia, avariția, defecte și vicii care îi fac pe oameni nefericiți, într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului său. Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: "Est modus in rebus, sunt certi denique fines,
Quos ultra citraque nequit consistere rectum"
 "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține

Și nu călca hotarul pus între rău și bine" (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodoș și Th. Măinescu)

Epodele
Cartea Epodelor (Epodon liber, din limba greacă: "epódos" = refren), denumită de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic, restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros.

Odele
Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice. Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon,Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică. Meditația asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horațiene, încercarea de a opri trecerea timpului și apropierea sfârșitului prin rugăminți și ofrande aduse zeilor este zadarnică (Carmina, II,14: Ad Postumum). Având în vedere meditația asupra acestor motive, în oda Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei - carpe diem - și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului: "Spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas:CARPE DIEM, quam minimum credula postero!"
 "Speranța după timp ți-o păsuiește

căci vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim
CULEGE ZIUA CEA DE ASTĂZI, ce va fi mâine noi nu știm" (Carmina, I,11: Ad Leuconoen) În poemul-epilog al cărții a treia de Ode regăsim expresia celebră a motivului autoelogiului propriei opere literare: "Exegi monumentum..." (Carmina, III,30). Carmen saeculare, scrisă cu ocazia sărbătorilor "seculare" (ludi saeculares) organizate de împăratul Augustus (17 î.Hr.), este oda patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei.

Epistole
Epistulae ("Scrisori"), două cărți (20 și 13 a.Chr.) în hexametru dactilic cu problematică filosofică, morală, literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul aristotelian al "căii de mijloc de aur" (aurea mediocritas) și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele "Epistula ad Pisones" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca "Ars poetica" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență asupra posterității, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în "Art poétique" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții -mimesis) și ideile estetice ale lui Horațiu.

Repere ale operei lui Horatiu
Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin. Seninătății, echilibrului armonios din meditațiile horațiene îi corespunde o artă literară întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea rațională a expresiei.

Leuconoei

Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i 
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...


Carmina III,30.

Un monument naltat-am, care mai vesnic e decat arama
si-atat de nalt cum nu-s inalte nici piramidele regesti;
pe el nici ploaia rozatoare, nici vant napraznic nu-l darama
si nu il vor clinti nici anii ce nu poti sa ii socotesti

cum trec in siruri nesfarsite cu clipele ce fug mereu.
nu voi muri intreg: din mine o parte, partea cea mai mare,
va-nfrange Moartea si, prin slava ce-mi vor nalta urmasii, eu
in orice veac la fel de tanar voi creste fara incetare,

cat timp Pontiful si Vestala pe Capitoliu s-or sui.
Vor spune toti acolo unde Aufidul vuie razvratit
si-n secetoasele ogoare pe care Daunus domni
vor spune toti de mine, care-am ajuns, din umil neam iesit,

un domn puternic, ca intaiul eoliana armonie
in cant latin am mladiat-o. O, Melpomene, iti aduna
din slava-aceasta partea care pe drept ti se cuvine tie
si pletele cu laur delfic voioasa mi le incununa.