Blog Archive

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Emerson, Lake & Palmer - Footprints in the Snow


vineri, 9 decembrie 2016

Emerson, Lake & Palmer - Welcome Back My Friends to the Show That Never Ends

Photobucket
Asa cum lumea inconjuratoare e un spectacol nesfarsit, la fel sper ca acest blog sa fie un spectacol pe gustul tuturor.
Fiti bineveniti!


The Doors - Riders On The Storm


joi, 8 decembrie 2016

Remember John...


Quintus Horatius Flaccus

Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14d. Hr. (moartea împăratului Augustus).
Horațiu s-a născut la 8 decembrie 65 î.Hr. în Venusia (astăzi Venosa) din provincia Apulia, fiu al unui libert (sclav eliberat). Tatăl său avea funcția decoactor argentarius (încasator de impozite) și realizase o oarecare avere. Familia se mută la Roma și Horațiu are posibilitatea să obțină o cultură aleasă, frecventând școala de retorică a lui Orbilius. Continuă studiile la Academia din Atena, ocupându-se în special de filosofie și poezie. După asasinarea lui Caesar în anul 44 î.Hr., Horațiu se alătură trupelor republicane conduse de conspiratorii Brutus și Cassius și devine tribun militar. După înfrângerea suferită în bătălia de la Philippi (42 î.Hr.) în fața trupelor lui Marcus Antonius și Octavianus Augustus (viitorul împărat), Horațiu se întoarce laRoma, beneficiind de o amnistie generală instituită de învingători. Averea părintească fu însă confiscată, Horațiu obține o funcție de secretar în administrația statului și are timp să se dedice poeziei. Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta laureatus" al Romei, care îl prezintă nobilului și influentului încurajator al artelor, Gaius Maecenas. Între Horațiu și Maecenas se dezvoltă o strânsă și durabilă prietenie. În anul 33 î.Hr., Maecena îi dăruiește o proprietate în regiunea munților Sabinici, nu departe de Roma. Aici are liniștea și tihna (otium) pe care le consacră creației sale literare. După moartea lui Virgiliu, în anul 19 î.Hr., Horațiu este acela care primește distincția de "Poeta laureatus". În anul 8 î.Hr. Maecena moare și în același an, la 27 noiembrie, moare și Horațiu, fiind înmormântat pe colina Esquilina.
Opera
Creația lui Horațiu s-a păstrat în întregime până în zilele noastre și poate fi împărțită în trei perioade:
§  Opera timpurie (42 î.Hr.-30 î.Hr.):
§  Satiraesatire care evoluează de la tonul violent sau sarcastic la ironia amuzantă și înțeleaptă, prin care răzbate conținutul didactic, dar și grație spirituală, umor și eleganță
§  Epodon liber
§  Perioada clasică a maturității (31 î.Hr.-20 î.Hr.):
§  Carmina I-III, unde este prefigurată concepția epicureică echilibrată a poetului și realismul său psihologic
§  Epistulae I, prina care se realizează trecerea de la satira personală la filozofia morală
§  Opere târzii (18 î.Hr.-13 î.Hr.):
§  Carmen saeculareimn scris la cererea împăratului August în cinstea Dianei și a lui Apollo
§  Carmina IV
§  Epistulae II, cuprinde celebra Ars poetica, în care sunt formulate principiile clasicismului antic reluate ulterior de Boileau și Pope.
Satirele
Cele două cărți cu Satire (Satirae), numite de Horațiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise în hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se, pe baza unor exemple, ambiția nemăsurată, prostia, avariția, defecte și vicii care îi fac pe oameni nefericiți, într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului său. Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: "Est modus in rebus, sunt certi denique fines,
Quos ultra citraque nequit consistere rectum"
 "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține

Și nu călca hotarul pus între rău și bine" (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodoș și Th. Măinescu)

Epodele
Cartea Epodelor (Epodon liber, din limba greacă: "epódos" = refren), denumită de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic, restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros.

Odele
Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice. Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon,Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică. Meditația asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horațiene, încercarea de a opri trecerea timpului și apropierea sfârșitului prin rugăminți și ofrande aduse zeilor este zadarnică (Carmina, II,14: Ad Postumum). Având în vedere meditația asupra acestor motive, în oda Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei - carpe diem - și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului: "Spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas:CARPE DIEM, quam minimum credula postero!"
 "Speranța după timp ți-o păsuiește

căci vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim
CULEGE ZIUA CEA DE ASTĂZI, ce va fi mâine noi nu știm" (Carmina, I,11: Ad Leuconoen) În poemul-epilog al cărții a treia de Ode regăsim expresia celebră a motivului autoelogiului propriei opere literare: "Exegi monumentum..." (Carmina, III,30). Carmen saeculare, scrisă cu ocazia sărbătorilor "seculare" (ludi saeculares) organizate de împăratul Augustus (17 î.Hr.), este oda patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei.

Epistole
Epistulae ("Scrisori"), două cărți (20 și 13 a.Chr.) în hexametru dactilic cu problematică filosofică, morală, literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul aristotelian al "căii de mijloc de aur" (aurea mediocritas) și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele "Epistula ad Pisones" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca "Ars poetica" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență asupra posterității, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în "Art poétique" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții -mimesis) și ideile estetice ale lui Horațiu.

Repere ale operei lui Horatiu
Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin. Seninătății, echilibrului armonios din meditațiile horațiene îi corespunde o artă literară întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea rațională a expresiei.

Leuconoei

Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i 
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...


Carmina III,30.

Un monument naltat-am, care mai vesnic e decat arama
si-atat de nalt cum nu-s inalte nici piramidele regesti;
pe el nici ploaia rozatoare, nici vant napraznic nu-l darama
si nu il vor clinti nici anii ce nu poti sa ii socotesti

cum trec in siruri nesfarsite cu clipele ce fug mereu.
nu voi muri intreg: din mine o parte, partea cea mai mare,
va-nfrange Moartea si, prin slava ce-mi vor nalta urmasii, eu
in orice veac la fel de tanar voi creste fara incetare,

cat timp Pontiful si Vestala pe Capitoliu s-or sui.
Vor spune toti acolo unde Aufidul vuie razvratit
si-n secetoasele ogoare pe care Daunus domni
vor spune toti de mine, care-am ajuns, din umil neam iesit,

un domn puternic, ca intaiul eoliana armonie
in cant latin am mladiat-o. O, Melpomene, iti aduna
din slava-aceasta partea care pe drept ti se cuvine tie
si pletele cu laur delfic voioasa mi le incununa.

miercuri, 7 decembrie 2016

Tom Waits

Thomas Alan Waits (n. 7 decembrie 1949) este un compozitor, poet și actor american. Vocea sa particulară a fost descrisă ca fiind „înecată într-un butoi de whisky, atârnată la afumat pentru câteva luni și apoi călcată de o mașină”. Muzica sa combină blues, jazz, rock și alternativ. Waits a compus coloana sonoră a unor filme („Night on Earth”, regia Jim Jarmusch), precum și opera „The Black Rider”. Cariera sa include roluri în filmele „Down by Law”, „Coffee And Cigarettes”, „The Fisher King” („Regele pescar”, regia Terry Gilliam), „Bram Stoker's Dracula”. În 1980 s-a căsătorit cu Kathleen Brennan, care i-a devenit și colaboratoare la majoritatea proiectelor muzicale.
Tom Waits a debutat în 1973, cu albumul „Closing Time“. Cu vocea lui spartă şi seducătoare şi imaginaţia unui Peter Pan, muzicianul care a lansat de curând un nou album („Bad as Me“) e artistul-clopot. Îl vezi, dar niciodată nu-l poţi atinge.
Muzica americanului Tom Waits e greu de încadrat într-un stil anume. Ar putea fi aproape un artist-cult dacă n-ar urî atât de mult orice convenţie. Piesele sale se detaşează de mainstream, combină jazz-ul cu blues-ul, alătură gospel-ul, pop-ul sau chitara electrică. Apoi, iau sunete din viaţă şi le dau un nou sens - în cântecele lui Waits poţi auzi zgomotul unei străzi, al claxoanelor, o portavoce sau cutii de conserve izbindu-se unele de altele ca o grămadă de oase. Majoritatea performanţelor sale live - o mixtură de apropiere şi retragere - au fost descrise ca desprinse dintr-un circ. 
Farmecul distanţei 
Waits e nebunul, gingaşul, depravatul sau sentimentalul. E diavolul, călăreţul negru sau e pur şi simplu un adolescent care hoinăreşte pe străzi să cau­te sufletul unei seri de sâmbătă. Sau e toate astea la un loc, dar şmecheria e că oricât de bun ar fi, nu poţi ajunge la el. 
Parte din farmecul lui e tocmai această distanţă; se îmbracă într-un fel de haină de sticlă şi te lasă să-l vezi, dar nu să-l atingi. Puţinii care o fac sunt cei cu care e pe aceeaşi lugime de undă şi pe care-i păstrează lângă el pe viaţă: nevasta lui, Kathleen Brennan, care i-a şi compus majoritatea cântecelor - sunt căsătoriţi din 1980 şi Waits a fost citat spunând despre ea că are „imaginaţia unui opioman" -, regizorul Jim Jarmusch, de care-l apropie aceeaşi nevoie de nou, de experimental, de încălcare a regulilor. 
Dincolo de explozia artistică a lui Tom Waits se ascunde un timid închis care rar apare pe la vreo conferinţă de presă. Iar când apare, face mişto de orice ca să se eschiveze. În fond, s-a opus mereu modei, cursului firesc: „Încă de la «Closing Time», albumul de debut, din 1973, Waits a fost paralel cu trendul vremii: rock'n roll-ul. În era lui Elvis Presley, Waits îl prefera pe Gershwin, alegea pianul în locul chitarei şi pe Mose Allison în locul lui Chuck Berry. La începutul carierei, muzica lui înclina spre acustic şi răbdare emoţională, făcând în ciudă bliţurilor şi vitezei", notează Sasha Frere-Jones într-un text publicat în „The New Yorker" în octombrie 2011, când Waits şi-a lansat noul album, „Bad as Me".
Cu Iggy Pop in "Coffee and cigarettes"
S-a dezlănţuit Iadul
„Bad as Me" este un album cu care Tom Waits sparge regulile din nou, într-un moment în care conflictele şi schimbările sociale clocotesc în lume. O scenă numai bună pentru un carnaval ca al lui. „Bad as Me" e „plin de vervă ca o partidă de scrabble" mai scrie jurnalista de la „The New Yorker", concluzionând că nicăieri nu e mai evident asta decât în piesa „Hell Broke Luce". „Luce", care în engleză se citeşte la fel ca verbul a dezlănţui din expresia „to break loose", defineşte nişte peşti prădători de apă de râu, care trăiesc şi atacă în bancuri, şi e inspirat dintr-un graffiti de pe peretele închisorii Alcatraz - încă o trimitere la stilul lui Waits şi la căutarea unor noi forme de exprimare. 
"Îmi plac smogul, traficul, oamenii excentrici, vecinii gălăgioşi, barurile aglomerate şi-mi petrec majoritatea timpului în maşină, în drum spre filme." - spune Tom Waits.
La braţ cu Jim Jarmusch 

Bob: „E o lume frumoasă şi tristă."
Zack: „Da, e o lume frumoasă şi tristă, prietene." („Down by Law", 1986)

„Eu şi Tom ne cunoaştem de mai bine de opt ani. Nu e numai cântăreţul a cărui muzică m-a inspirat, ci şi un om pentru care am un respect adânc, personal. Îl admir fiindcă rămâne sincer cu el însuşi - şi-n ce face, şi-n viaţă. Îşi urmează propriul cod, care nu e întotdeauna cel dictat de legile, de regulile şi de aşteptările celorlalţi. Tom Waits e puternic şi direct. Nu-i nicio amăgeală sau prostie în spatele acestui om", povesteşte regizorul Jim Jarmusch la începutul unor dialoguri transcrise cu Waits, în 1992.
Jim Jarmusch, regele filmului experimental, şi Tom Waits, nebunul cu vocea „înecată într-un butoi cu whisky", fac unul dintre cele mai excentrice şi duete din lumea artistică. Îi uneşte pasiunea pentru nou, pentru ruperea regulilor cu orice preţ. Au fost regizor-muzician, când Waits a compus coloana sonoră pentru filmul „Night on Earth" (1991) şi regizor-actor, cu Waits jucând în „Down by Law" (1986) personajul Zack - într-un trio de băieţi de oraş răzvrătiţi, alături de John Lurie şi Roberto Benigni -, şi „Coffee and Cigarettes" (2003) - e memorabil în dialog cu Iggy Pop, într-o scenă de cafenea care se deschide cu scuze pentru întârziere şi-o replică inocent-metafizică despre trafic. 
Waits a mai fost descreieratul Reinfield dintr-un sanatoriu, în „Dracula" (1992) lui Bram Stoker, un personaj gutural, care mănâncă animale vii, - muşte, păsări - şi imploră pentru o pisică. (Are şi-o replică savuroasă: „Tot ce-i viu mă interesează!"). Şi a jucat în „Regele pescar" (1991) al lui Terry Gilliam, la rândul său un regizor care a căutat forme alternative de exprimare. 
Un Chevrolet în flăcări şi amintiri din copilărie
Însă, dintre toţi regizorii cu care a lucrat, Waits a rămas apropiat doar de Jarmusch, el fiind şi singurul care-a reuşit să-l facă să vorbească despre copilărie, în dialogurile din 1992. 
Înregistrate acasă la Waits, dar, cel mai des, în timp ce conducea fie Cadillacul din 1964, fie un Chevrolet El Camino din 1965, maşinile lui de colecţie, discuţiile sar de la subiecte ca extratereştri, muzică şi limbaj, la copilărie. „Făceam o baie în ocean. Aveam cam 7 ani", îi povesteşte Waits lui Jarmusch când regizorul îl roagă să-i spună o amintire de când era mic. Povestea e, cumva, şi esenţa muzicii şi-a lui Waits cel de-acum. 
„Se lăsa seara şi tata începuse să fluiere după mine, să mă cheme acasă. Apa îmi ajungea până la piept, era vară şi ieşisem în larg mai mult decât ar fi trebuit. Aveam sentimentul ăla ciudat pe care-l ai când eşti pe-o plajă şi-ncepe să se întunece şi ştii c-ar fi cazul să intri în casă. O ceaţă deasă se lăsase peste partea de ocean unde mă aflam - eram în Mexic. Deodată, o navă de piraţi a ieşit din ceaţă. Eram foarte aproape, din pânzele ei ieşea fum şi piraţi morţi atârnau sau cădeau de pe punte. Am rămas împietrit. Pur şi simplu, pentru că mi-am dat seama că vedeam asta. Corabia ieşise din ceaţă şi când m-am întors s-o ating dispăruse din nou. Le-am povestit părinţilor şi, evident, s-au uitat la mine c-o privire lungă: «O navă de piraţi? Băiete, zici c-ai văzut o navă de piraţi? Iubire, Tom a văzut o navă de piraţi!» Şi eu mă gândeam: dar am văzut-o, pe cuvânt, era o navă a morţii, cu steag cu craniu şi oase încrucişate şi tot ce trebuie." 
Notează Jarmusch: „Aventura noastră s-a oprit când Chevroletul a luat foc în timp ce mergeam -  a fost un final potrivit pentru o întâlnire impredictibilă cu Tom Waits". 
"Îl admir pe Tom Waits fiindcă rămâne sincer cu el însuşi. Nu-i nicio amăgeală sau prostie în spatele acestui om" spune Jim Jarmusch.
Chestionarul lui Proust - „Vanity Fair", 2004  
Ce înseamnă fericirea perfectă?


Fericirea nu e niciodată perfectă. 

Care e cea mai mare teamă a ta?

Să fiu îngropat de viu.

Cu care figură istorică te identifici?

Cantinflas. 

Care e cea mai supraevaluată virtute?

Onestitatea. 

Ce cuvinte foloseşti prea des?

„Fă cum spun eu şi nimeni n-o să aibă de suferit."

Când minţi?

E nevoie de-un timp special pentru asta?

Ce sau cine e iubirea vieţii tale?

Soţia mea, Kathleen.

Când şi unde ai fost cel mai fericit?

În 1963, la ora 1 dimineaţa, spălând vase într-o seară de sâmbătă în bucătăria Napoleone Pizza House, 619 Natio­nal Avenue, California.

Ce talent ţi-ar plăcea cel mai tare să ai?

Cel de a şti cum să repar camioane.

Dacă te-ai putea reîncarna, ce ţi-ar plăcea să fii?
Un taur din Wyoming.
Care este cel mai de jos prag al mizeriei?
Etajul care e chiar sub acel prag.
Unde ţi-ar plăcea să locuieşti?
La Hotelul Esmeralda, Storyville. 
Care e ocupaţia ta preferată?
Oţelar, ventriloc, magician, jocheu, conducător de tren, chirurg de copaci şi îmblânzitor de lei. 
Care e cea mai pregantă trăsătură de caracter a ta?
Abilitatea de a discuta, în profunzime, despre o carte pe care n-am citit-o niciodată. 
Care e calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la un bărbat?
Generozitatea, ironia, curajul, umorul, nebunia, imaginaţia şi tehnica de-a primi un pumn cu eleganţă.
Dar la o femeie?
Oase bune, dinţi ascuţiţi, o inimă mare, umorul negru, magia, multă compasiune şi o siluetă bună.
Ce preţuieşti la prietenii tăi?
Cablurile de tractare şi lanţurile pentru remorcat. 
Care sunt scriitorii tăi preferaţi?
Rod Serling, Breece D'J Pancake, Charles Bukowski, Woody Guthrie, Bill Hicks, Fellini, Frank Stanford, Willie Dixon, Bob Dylan.
Care e personajul tău de ficţiune preferat?
Frankenstein. Şi Dumbo.
Cum ţi-ar plăcea să mori?
Nu mi-ar plăcea deloc!

Inclus în cartea „Innocent When You Dream, Tom Waits - The Collected Interviews", editată de Mac Montandon, Orion Books Ltd., 2007
Câştigător a două Grammy 
Tom Waits s-a născut la 7 decembrie 1949, în Pomona, California. Cântecele lui - cunoscute mai ales în zona underground, deloc marketizată - au devenit hituri cu prelucrările unor artişti ai maselor: „Jersey Girl", în interpretarea lui Bruce Springsteen, „Ol' 55", interpretat de formaţia Eagles, şi „Downtown Train", cântat de Rod Stewart. 
Waits a fost nominalizat de mai multe ori la Premiile Grammy, câştigând două pentru albumele „Bone Machine" şi „Mule Variations". Anul trecut a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame. 
Astăzi locuieşte în Sonoma County, California, împreună cu soţia sa, Kathleen Brennan, şi cei trei copii. Îşi descrie viaţa: „Îmi plac smogul, traficul, oamenii excentrici, vecinii gălăgioşi, barurile aglomerate şi-mi petrec majoritatea timpului în maşină, în drum spre filme". 
Discografie
- 1973 „Closing Time"
- 1974 „The Heart of Saturday Night"
- 1975 „Nighthawks at the Diner"
- 1976 „Small Change"
- 1977 „Foreign Affairs"
- 1978 „Blue Valentine"
- 1980 „Heartattack&Vine"
- 1982 „One from the Heart"
- 1983 „Swordfishtrombones"
- 1985 „Rain Dogs"
- 1987 „Franks Wild Years"
- 1988 „Big Time"
- 1992 „Bone Machine"
- 1993 „The Black Rider"
- 1999 „Mule Variations"
- 2002 „Blood Money"
- 2004 „Real Gone"
- 2006 „Orphans: Brawlers, Bawlers & Bastards"
- 2009 „Glitter&Doom Live"
- 2011  „Bad as Me"

Tom Waits: The Piano Has Been Drinking -1977


Tom Waits - Closing Time (1973) Debut Album Full


Sursa - http://adevarul.ro/cultura/arte/tom-waits-circarul-copilul-timidul- articol de Ana - Maria Onisei

marți, 6 decembrie 2016

Jethro Tull - Wind Up


luni, 5 decembrie 2016

Mos Nicolae

Photobucket
Sfantul Nicolae este patronul spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Sicilia, Lorraine (Franta) si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia, Italia si Belgia. Sfantul Nicolae este cunoscut ca prietenul si protectorul comerciantilor, saracilor, marinarilor, calatorilor, fetelor nemaritate, mireselor si, in special, al copiilor mici si al scolarilor.
Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu , in apropierea orasului Bethlehem. Se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul al IV-lea, a fost episcop de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul VI. Nu mai putin de 21 de "miracole" ii sint atribuite, Sfantul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti (era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.
Photobucket
Photobucket
De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerile Sfantului Nicolae. 
Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cind fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cind a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cind i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care lei-a facut atita bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cind tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
Photobucket
In secolul X Tarul Vladimir al Rusiei a calatorit la Constantinopole (astazi Istanbul) si auzind de povestirile minunate despre Sfantul Nicolae a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. In secolul al XI-lea, ramasitele Sfantului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni si depuse in Bari (Italia). Acolo sint si in ziua de azi, iar o manastire a fost construita pentru credinciosii aflati in pelegrinaj catre Tara Sfanta, veniti sa se inchine la moastele Sfantului Nicolae. Se spune ca moastele Sfantului Nicolae emana din cind in cind un miros dulceag.
Photobucket
De-a lungul secolelor Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in aminirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (citeva sute sint doar in Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decit al oricarui alt sfant (exceptie facind Sfanta Fecioara Maria).
Aniversarea mortii Sfantului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sarbatoarea Craciunului, de aceea, in multe tari, acestea s-au contopit. In Germania insa, Olanda, Elvetia, Romania, si alte citeva tari europene aceste doua sarbatori au continuat sa se sarbatoreasca separat. In mod traditional, copiii primeau in noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prajituri, mere si nuci. In unele locuri copiii isi puneau ghetutele la usa in ajunul zilei de Sfantul Nicolae si a doua zi dimineata le gaseau pline de bomboane, prajituri, portocale si fructe uscate. In Olanda copiii isi primeau cadourile in saboti de lemn. In manastirile scoala, tinerele eleve isi agatau sosete la usa cu bilete pentru Sfantul Nicolae in care isi laudau cumintenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Mos Craciun), iar dimineata le gaseau pline cu fructe glasate sau bomboane (maica stareta citea biletele si facea daruri ca din partea Sfantului Nicolae).
Photobucket
Catolici, ortodocsi si chiar protestanti continua sa-l sarbatoreasca pe Sfantul Nicolae si in ziua de astazi. Prin generozitatea sa fata de cei lipsiti de ajutor, si in special fata de copii, Sfantul Nicolae continua sa ramina un model de intelepciune, dragoste si milostenie.
Photobucket
In Romania, Sfantul Nicolae, cunoscut ca Mos Nicolae, vine in fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atat pentru copii, cat si pentru adulti. In seara zilei de 5 Decembrie, ghetele si cizmele sint curatate, lustruite si puse la usa in casa fiecarui roman. Mos Nicolae are grija de fiecare membru al familiei si el pune cite un cadou mic (in general dulciuri sau fructe) in ghetele sau cizmele fiecaruia. In unele parti ale tarii, Mosul aduce si crengute argintii (crengute subtiri ce se dau cu un strat de bronz) odata cu darurile. Copiii neascultatori sint avertizati de parinti ca vor primii doar crengutele daca nu sint cuminti (de aici si asocierea dintre bat si Sfantul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Mos Nicolae, este foarte vechi la romani si este unul dintre cele mai importante sarbatori ale anului, in special pentru copii.
Photobucket

Sursa - rightwords.ro